Sidney Sheldon - Churry-Burry

de la el şi pachete de la cele mai scumpe magazine trimise de secretara lui. Lui
Elizabeth îi era cumplit de dor de tatăl ei.
Urmau să se întâlnească la vila lor din Sardinia cu ocazia Crăciunului şi pe măsură
ce se apropia acest moment aşteptarea devenise de nesuportat.
âşi făcu o listă de hotărâri importante pe care şi le notă cu grijă:
Nu fi o pacoste. Fii interesantă.
Nu te plânge de nimic, mai ales de şcoală.
Nu-l lăsa să vadă cât eşti de singură.
Nu-l întrerupe când vorbeşte.
Fii îmbrăcată elegant, chiar şi la micul dejun.
Râzi cât mai mult ca să vadă cât eşti de fericită.
ânsemnările erau o rugăciune, o litanie, o ofrandă făcută zeilor. Dacă va face tot
ceea ce îşi propusese, poate - poate... şi aici hotărârile ei deveneau fantezii.; Va face
observaţii inteligente despre Lumea a Treia şi
despre cele nouăsprezece ţări în curs de dezvoltare,
iar tatăl ei va spune „Nu bănuiam că ştii lucruri atât de interesante. Eşti o fată foarte
isteaţă, Elizabeth." Apoi se întorcea spre secretara lui şi îi spunea: „Nu cred că mai e
nevoie să o trimitem înapoi la şcoală. De ce
să nu o ţin aici lângă mine?" O rugăciune, o litanie.
Un avion Learjet, aparţinând companiei o luă pe Elizabeth de la Zurich şi o duse
până la aeroportul din ; . Olbia, unde o aştepta o limuzină. Elizabeth se aşeză pe
bancheta din spate, în linişte, străduindu-se să-şiţină genunchii apropiaţi pentru a nu-i
simţi cumtremură. Nu contează ce se va întâmpla, îşi zise ea hotărâtă, nu-l voi lăsa să
mă vadă plângând. Nu trebuie să ştie câtde dor mi-a fost de el.
Maşina o ducea pe autostrada lungă, ce înconjuramuntele, apoi o luă pe drumul
scurt care se termina în vârf. Drumul acesta o înspăimânta întotdeauna. Erafoarte
îngust şi abrupt, muntele de o parte şi oprăpastie cumplită de cealaltă parte.
Maşina se opri în faţa casei, iar Elizabeth ieşi afarăândreptându-se spre intrare, apoi
o luă la fugă cât derepede o duceau picioarele. Uşa se deschise şi Margherita,
menajera, o aştepta zâmbind. - Bine aţi venit, domnişoară Elizabeth.
Capitolul 11
Elizabeth îşi adusese Cartea cu ea. Rămase în holul de la intrare studiind tabloul
care îl înfăţişa pe Samuel Roffe; lângă el era Terenia. Simţea prezenţa lor, de parcă
aceştia s-ar fi trezit la viaţă. După mai mult timp, Elizabeth se întoarse şi urcă scara
până în camera din turn, luând Cartea cu ea. îşi petrecu ore întregi în acea cameră,
citind şi recitind şi de fiecare dată era tot mai aproape de Samuel şi Terenia, secolul
care îi despărţea dispărând... În următorii câţiva ani, citi Elizabeth, Samuel petrecu
multe ore în laboratorul doctorului Wal, ajutându-l să amestece alifii şi medicamente,
învăţând la ce folo- seau. Şi mereu pe undeva, prin casă, obsedanta, frumoasa Terenia.
Doar văzând-o era de ajuns ca visul lui să rămână neclintit. Samuel se înţelegea bine
cu doctorul Wal, însă cu mama Tereniei era altă poveste. Era o scorpie cu limba
ascuţită, o snoabă şi îl ura pe Samuel. încerca să stea cât mai departe de ea.
Samuel era fascinat de medicamentele care pu- teau vindeca oamenii. Exista un
papirus cu 811 reţete folosite de egipteni în anul 1550 â.e.n. Probabilitatea vieţii la
naştere era atunci de cincisprezece ani şi Sa- muel înţelese de ce, când citi în reţete:
baligă de crocodil, carne de şopârlă, sânge de lilieci, salivă de cămilă, ficat de leu,