Sidney Sheldon - Churry-Burry

Elizabeth izbucni în plâns. În acea noapte zăcu în pat, complet trează, prea
stimulată de ceea ce se întâmplase pentru a putea dormi. îşi interpreta şi îşi
reinterpreta toată seara în minte. Entuziasmul ei era parcă prea mare pentru a-l putea
suporta. Pentru că de data asta nu era una din fanteziile ei..Se întâmplase cu adevărat,
era ceva real. Se vedea pe ea şi pe tatăl ei, aşezaţi la o masă de la „Rumpelmayers"
înconjuraţi de animale mari, împăiate, urşi, elefanţi, lei şi zebre. Elizabeth comandase
o cremă de banane care se dovedi absolut enormă, iar tatăl ei nu o certase. Vorbea cu
ea. Nu acel cum - mai - merge - şcoala - bine -mulţumesc - nici - o - problemă - nu -
tată - bine. Ci o conversaţie adevărată. Tatăl ei îi povestea despre recenta călătorie la
Tokyo, unde gazda lui îi servise ca desert special furnici şi greieri traşi în ciocolată şi
cum el fusese obligat să le mănânce pentru a nu-şi pierde prestigiul.
Când Elizabeth înghiţi şi ultima lingură din crema de pe farfuria ei, tatăl ei o întrebă
pe neaşteptate:
- De ce ai făcut-o, Liz?
Ştia că totul se va strica acum, că va fi certată şi îi va spune cât de dezamăgit este de
comportarea ei. Spuse:
Am vrut să fiu mai bună decât toate celelalte, dar nu mai îndrăzni să adauge: pentru
tine.
El o privi un timp care i se păru foarte lung, apoi râse.
- Oricum, ai reuşit să-i uimeşti pe toţi, şi ân vocea lui se simţea mândria.
Elizabeth roşi puternic şi îl întrebă:
- Nu eşti supărat pemine? În ochii lui apăru o lumină pe care ea încă nu o văzuse.
- Pentru că ai vrut să fii cea mai bună? Asta înseamnă că eşti un Roffe!
Se întinse şi îi strânse mâna afectuos. Ultimul gând al lui Elizabeth înainte de a
adormi fu: Tatăl meu mă iubeşte, mă iubeşte cu adevărat. De acum încolo vom fi
mereu împreună. Mă va lua cu el în călătoriile sale. Vom discuta despre o grămadă de
lucruri şi vom fi buni prieteni
ân după-amiaza următoare secretara tatălui ei o -informă că s-au luat măsurile
necesare pentru a fi trimisă la un pension în Elveţia.
Capitolul10
Elizabeth era înscrisă la „International Chăteau Lemand" o şcoală de fete situată în
satul Sainte-Blaise lângă lacul Neuchătel. Vârsta fetelor varia de la paisprezece la
optsprezece ani. Era una din cele mai bune şcoli din excelentul sistem educaţional al
Elveţiei. Elizabeth o urâ din toată inima.
Se simţea exilată. Fusese trimisă de acasă şi era o pedeapsă cumplită pentru că nu
făcuse nici o crimă. în acea seară magică simţise că se apropie de ceva minunat, îl
descoperise pe tatăl ei şi el o descoperise pe ea şi urmau să devină prieteni. Dar acum
tatăl ei era mai departe ca niciodată.
Elizabeth putea afla ce face tatăl ei citind ziarele şi revistele. Apăreau frecvent
articole despre el, fotografii ale lui împreună cu un prim ministru sau un preşedinte de
stat, deschizând o nouă fabrică de medicamente în Bombay, escaladând munţi.
Elizabeth lipea toate articolele într-un album pe care îl cerceta mereu cu atenţie. îl
ascunse lângă cartea despre Samuel.
Elizabeth rămase distantă faţă de celelalte eleve. Câteva locuiau câte două-trei în
aceeaşi cameră, dar ea ceruse să rămână singură. îi scria lungi scrisori tatălui ei, apoi
le rupea pe cele care erau prea sentimentale. Din când în când primea câte un bileţel