Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Elizabeth nici măcar nu-i pomenise tatălui ei de recital. î rugase de mai multe ori să<br />
vină la şedinţele de la şcoală, dar totdeauna el fusese prea ocupat.<br />
În această seară, în timp ce Elizabeth se pregătea să plece la recitalul de balet, tatăl<br />
ei se întoarse acasă. Lipsise din oraş zece zile. Trecu pe lângă dormitorul ei, o văzu şi<br />
spuse:<br />
- Bună seara, Elizabeth. Te-ai îngrăşat cam mult. Ea roşi şi încercă să-şi sugă<br />
abdomenul.<br />
- Da, tată.<br />
Sam Roffe vru să spună ceva, apoi se răzgândi.<br />
- Cum mai merge şcoala?<br />
- Bine, mulţumesc.<br />
- Nici o problemă?<br />
- Nu, tată.<br />
- Bine.<br />
Un dialog pe care îl purtaseră de sute de ori de-a lungul anilor, o litanie fără sens<br />
care părea a fi singurul lor mod de a conversa.<br />
Cum - mai - merge - şcoala - bine - mulţumesc - nici - o - problemă - nu - tată - bine.<br />
Doi străini discutând despre vreme, fără să se audă sau să le pese de părerea celuilalt.<br />
Ei bine, unuia dintre noi îi pasă, se gândi Elizabeth.<br />
De data asta însă Sam Roffe rămase în uşă, privindu-şi fiica cu o expresie gânditoare<br />
întipărită pe faţă. Era obişnuit să se ocupe de probleme concrete şi cu toate că îşi<br />
dădea seama că aici exista o problemă, habar n-avea în ce consta, iar dacă cineva i-ar<br />
fi spus, Sam Roffe ar fi replicat: „Nu vorbi prostii,Elizabeth nu duce lipsă de nimic."<br />
Când tatăl ei se pregătea să plece, Elizabeth se auzi spunând:<br />
- Clasa... clasa mea de balet dă un recital. Voi dansa şi eu. Nu vrei să vii, nu-i aşa?<br />
Chiar în timp ce rostea cuvintele se îngrozi. Nuvroia ca el să-i vadă stângăcia. De ce<br />
i-a spus? Dar de fapt ştia de ce. Pentru că ea era singura elevă ai cărei părinţi nu vor fi<br />
în sală. Oricum nu are importanţă, îşi I zise singură, pentru că el tot nu va veni. Clătină<br />
din cap furioasă pe ea însăşi, apoi se întoarse. în spatele<br />
ei, incredibil, îl auzi pe tatăl ei spunând:<br />
- Ba da. Aş vrea să vin.<br />
Sala de spectacole era plină de părinţi, rude,prieteni, urmărind dansul elevilor<br />
acompaniaţi de două piane de o parte şi de alta a scenei. MadameNetturova stătea în<br />
picioare pe o latură a scenei, numărând bătăile în timp ce copiii dansau, atrăgându-şi<br />
atenţia părinţilor.<br />
Câteva dansatoare erau remarcabil de graţioase, şi arătau semne de adevărat<br />
talent. Altele treceau prin această încercare hotărâte să înlocuiască chemarea cu<br />
abilitatea. Programul tipărit anunţa trei fragmente muzicale din „Coppelia",<br />
„Cenuşăreasa" şi inevitabil „Lacul lebedelor". Piesa de rezistenţă urma să fie solo-urile,<br />
când fiecare copil îşi avea momentul lui de glorie, singur pe scenă.<br />
ân spatele scenei, Elizabeth era grozav de agitată. Se tot uita prin perdeaua laterală<br />
şi de fiecare dată îl vedea pe tatăl ei în al doilea şir de scaune, chiar în ; centru, şi se<br />
gândi cât de cretină fusese să-l invite aici. Până acum, în timpul recitalului, Elizabeth<br />
reuşise să se facă pierdută undeva în spate, ascunsă de celelalte dansatoare. Dar acum<br />
urma solo-ul ei. Se simţea grosolană în juponul ei, venită parcă de la circ. Era sigură că<br />
toată lumea va râde de ea când va apărea pe scenă, iar ea îl invitase pe tatăl ei să
Change language