Sidney Sheldon - Churry-Burry

În după-amiaza următoare Samuel sună la uşa casei doctorului Wal. Acesta îl
urmărea pe fereastră. Ştia că ar fi trebuit să-l trimită la plimbare.
- Lasă-l să intre, îi spuse el servitoarei.
După aceea Samuel veni în casa Wal de două sau de trei ori pe săptămână. Făcea
diferite comisioane pentru doctor şi în schimbul lor era lăsat să urmărească cum
doctorul îşi trata pacienţii, cum muncea în laboratorul său, amestecând şi preparând
diferite medicamente. Băiatul observa, învăţa şi reţinea absolut tot. Avea un talent
înnăscut. Doctorul Wal simţea cum creşte sentimentul său de vinovăţie, pentru că ştia
că într-un fel îl încurajează pe Samuel, îl încurajează să-şi dorească imposibilul; şi
totuşi n-avea inima să-l trimită acasă.
Din întâmplare sau cu un scop anume, Terenia era mereu prin preajmă când
Samuel venea la ei. Câteodată, Samuel o vedea trecând prin faţa laboratorului sau
plecând de acasă şi odată chiar se ciocni de ea în bucătărie; inima începu să-i bată atât
de repede, încât se temu că va leşina. Terenia îl studie lung, cu o privire meditativă,
apoi înclină scurt din cap şi plecă. Cel puţin îl observase! Primul pas. Restul era doar o
problemă de timp.. Nu exista nici cea mai mică îndoială în mintea lui- Samuel. Aşa era
scris. Terenia deveni o parte importantă a visurilor de viitor ale lui Samuel. Cândva
visase pentru el, acum visa pentru amândoi. Şi într-un fel va reuşi să plece din acest
ghetou îngrozitor, din această închisoare ordinară, urât mirositoare şi mult prea
aglomerată. Dar acum succesul lui nu va mai fi doar al lui, ci al lui şi al ei. Chiar dacă
era imposibil.
Elizabeth adormi citind despre Samuel. Dimineaţa când se trezi ascunse cu grijă
Cartea şi se pregăti de şcoală. Nu putea să şi-l scoată pe Samuel din minte. Cum
reuşise să se căsătorească cu Terenia? Cum scăpase din ghetou? Cum ajunsese
faimos? Elizabeth ardea de curiozitate şi o iritau întreruperile lecturii şi întoarcerea în
secolul douăzeci.
Una din clasele pe care Elizabeth trebuia să o urmeze era cea de balet şi o detesta.
îmbrăca jupa
roz, se privea în oglindă şi încerca să se convingă că are un corp voluptuos. însă
imaginea din oglindă numinţea. Era grasă. Niciodată nu va fi balerină.
La puţin timp după ce împlini paisprezece ani,profesoara ei de balet, Madame
Netturova, anunţă că peste două săptămâni clasa ei va da un recital de ; dans în sala
de spectacole, iar elevii puteau- să-şi; invite părinţii. Numai gândul că va apărea pe
scenă în faţa publicului o înspăimânta grozav pe Elizabeth. Nu
va putea trece prin aşa ceva.
Un copil traversa strada prin faţa unei maşini. Elizabeth îl văzu şi îl smulse din
ghearele morţii. Din nefericire, doamnelor şi domnilor, degetele ei de la picioare
fuseseră zdrobite de roţile maşinii şi ea nu va putea dansa în această seară.
O servitoare neglijentă uitase o bucată de săpunpe scări. Elizabeth alunecă, căzu
rostogolindu-se pe scări şi îşi fisură un şold. Nimic grav, a spus doctorul. Seva vindeca
peste trei săptămâni.
Nici vorbă de aşa noroc. în ziua recitalului Elizabeth era perfect sănătoasă şi într-o
stare de isterie. Bătrânul Samuel o ajută din nou. Elizabeth îşi aminti cât de speriat
fusese el, însă s-a întors să-l înfrunte pe doctorul Wal. Ea nu îl va dezamăgi pe Samuel.
Va trece cu fruntea sus peste acest chin.