Sidney Sheldon - Churry-Burry

intrare se deschise şi doctorul ieşi împreună cu fiica lui. Era cam de vârsta lui Samuel
şi cea mai frumoasă fiinţă pe care el o văzuse vreodată. în momentul în care Samuel o
privi, ştiu că ea va fi soţia lui. Nu-şi dădea seama cum îi va reuşi acest miracol însă era
convins că trebuie să încerce.
De atunci, în fiecare zi, Samuel găsea câte un motiv pentru a se apropia de casa ei,
sperând să o revadă.
Într-o după-amiază, rătăcind pe lângă casă, Samuel auzi acordurile unui pian şi ştiu
că ea este cea care cântă; Trebuia să o vadă. Privind în jur ca să fie sigur că nu-l
observă nimeni, se apropie declădire. Muzica venea de sus, chiar de deasupra capului
său. Samuel făcu un pas înapoi, studiind pereţii. Existau destule locuri de apucat cu
mâna pentru a se putea căţăra şi fără nici o clipă de ezitare porni în sus. Etajul al
doilea era mult mai sus decât îşi închipuise el şi până să ajungă la fereastră se afla deja
la peste trei metri de pământ. Privi în jos-şi simţi cum îl cuprinde ameţeala. Muzica se
auzea mai puternic acum şi parcă ea cânta pentru el. întinse mâna şi se trase lângă
fereastră. încet îşi ridică faţa astfel încât săpoată vedea peste pervaz. Se trezi privind
într-un salon splendid mobilat. Fata era aşezată în faţa unui pian alb - auriu, cântând,
iar în spatele ei, citind o carte într-un fotoliu confortabil, se afla doctorul Wal.
Samuelnu-l băgă în seamă. Nu avea ochi decât pentru imaginea superbă de la câţiva
paşi în faţa lui. O iubea! Va face ceva neobişnuit şi îndrăzneţ pentru ca ea să ; se
îndrăgostească de el. Vai, Samuel era atât de prins de fanteziile lui încât îşi pierdu
echilibrul şi căzu în gol. Strigă şi văzu două chipuri uimite înainte de a plonja la
pământ.
Se trezi pe masa de operaţii a doctorului Wal, încabinetul lui spaţios dotat cu
dulăpioare de medicamente şi o mulţime de aparate chirurgicale. Doctorul Wal îi
pusese sub nas o bucată de vată ce mirosea îngrozitor.
- Aşa-i mai bine, spuse doctorul Wal. Ar trebui să îţi scot creierul, dar mă îndoiesc că
ai unul. Ce plănuiai să furi, băiete?
- Nimic, îi răspunse Samuel indignat.
- Cum te numeşti?
- Samuel Roffe;
Degetele doctorului îi cercetau încheietura mâinii drepte, iar băiatul ţipă din cauza
durerii.
- Hm. Ţi-ai rupt încheietura, Samuel Roffe. Poate ar trebui să chemăm poliţia să o
pună la loc.
Samuel oftă. Se gândi la ce s-ar întâmpla dacă poliţia l-ar duce acasă. Mătuşa Rachel
ar fi distrusă; tatăl lui l-ar omorâ. Dar, ceea ce era mult mai important, cum va mai
putea spera acum să câştige mâna fiicei doctorului Wal? Era un criminal, un om
marcat. Simţi o smucitură bruscă, cumplit de dureroasă la încheietura mâinii şi îl privi
pe doctor şocat.
- Acum e în regulă, spuse doctorul Wal. Ţi-am pus-o la loc. Apoi începu să-i pună o
atelă pe mână. Locuieşti în împrejurimi, Samuel Roffe?
- Nu, domnule.
- Nu te-am mai văzut dând târcoale casei?
- Ba da, domnule.
- De ce?
De ce? Dacă îi spunea adevărul ar fi râs de el.