Sidney Sheldon - Churry-Burry

espiraţia. Casele de pe străzi erau separate una de alta şi nu înghesuite, iar cele mai
multe aveau o mică grădină în faţă. Cu siguranţă, îşi zise Samuel, toţi cei din Cracovia
erau milionari.
Samuel îl însoţi pe tatăl lui la mai mulţi furnizori, dela care cumpără mărfuri pentru
comerţul său. Când căruciorul se umplu, el şi băiatul se întorseseră spre ghetou.
- Nu mai putem rămâne puţin? îl rugă Samuel. - Nu, fiule. Trebuie să mergem acasă.
Samuel nu vroia să meargă acasă. Ieşise din ghetou pentru prima dată în viaţa lui şi
era cuprins de; o exaltare atât de puternică, încât aproape se sufoca. ; Existau oameni
care puteau trăi aşa, liberi să se plimbe pe unde vroiau, liberi să facă ce vroiau... De ,
ce nu se născuse şi el în afara porţilor? Dar imediat se ruşina pentru gândurile lui
neloiale.
ân noaptea aceea, Samuel rămase treaz mult timp, gândindu-se la Cracovia, la
casele frumoase cu flori şi grădini verzi. Trebuia să găsească un mod de a fi liber. Ar fi
vrut să discute cu cineva despre ce simţea, dar nu era nimeni care să-l înţeleagă.
Elizabeth puse jos Cartea, se lăsă pe spate şi încercă să-şi imagineze singurătatea lui
Samuel,i exaltarea şi nemulţumirea lui.
âncepând cu acel moment, Elizabeth se identifică cu el, simţind că este o parte din
trecut, iar trecutul o parte din ea. Sângele lui curgea şi în venele ei. O domina un
simţământ ameţitor; aparţinea unei lumi deosebite.
Auzi maşina tatălui ei oprind în faţa vilei şi puse ; Cartea la locul ei. Nu reuşi să o
mai citească cât timp rămase în Sardinia, însă când se întoarse la New York Cartea era
ascunsă în geamantanul ei.
Capitolul 9
După vremea călduroasă din Sardinia, New York-ul părea a fi Siberia. Străzile erau
acoperite de zăpadă şi noroi, iar vântul care bătea dinspre East River era glacial; lui
Elizabeth nu-i păsa. Trăia în Polonia, într-un alt secol, urmărind cu sufletul la gură
aventurile lui Samuel Roffe. în fiecare după-amiază întorcându-se de la şcoală,
Elizabeth se grăbea să ajungă în camera ei, încuia uşa şi scotea Cartea. Se gândise să o
comenteze cu tatăl ei, dar se temea că i-o va lua.
Într-un mod neaşteptat şi minunat, bătrânul Samuel îi dădu curaj să înfrunte
singurătatea. Lui Elizabeth i se părea că ei doi se aseamănă foarte mult. Samuel fusese
şi el un singuratic. Nu avea cu cine vorbi. Ca şi mine, îşi zise Elizabeth. Şi pentru că
erau aproape de aceeaşi vârstă - deşi îi despărţea un secol - Elizabeth se identifică cu
el.
Samuel vroia să devină doctor.
Doar trei doctori aveau permisiunea să se îngrijească de miile de oameni
îngrămădiţi între hota-rele ghetoului, lipsit de igienă şi plin de epidemii; şi dintre cei
trei cel mai prosper era doctorul Zeno Wal. Casa lui se ridica lângă vecinii mai săraci ca
un castel în mijlocul unei mahalale. Avea trei etaje şi prin ferestre se vedeau perdele
albe, curate şi apretate, omobilă lustruită şi elegantă. Samuel şi-l imagină pedoctor
înăuntru tratându-şi pacienţii, ajutându-i, vin-decându-i; făcând ceea ce Samuel tânjea
să facă şi el. Cu siguranţă, dacă cineva ca doctorul Wal s-ar fi interesat de el, îşi zicea
Samuel, l-ar fi putut ajuta să devină doctor. Dar pentru Samuel doctorul Wal era la fel
de inaccesibil ca şi aerienii care locuiau în Cracovia, în afara zidului interzis.
Din când în când Samuel îl zărea pe doctorul Wal trecând pe stradă, discutând
înfocat cu câte un coleg de al lui. într-o zi, plimbându-se prin faţa casei Wal,uşa de la