Sidney Sheldon - Churry-Burry

Familia Roffe locuia împreună cu alte-opt familii într-o casă de lemn îngustă cu trei
etaje. Tânărul Samuel trăia într-o cameră mică cu tatăl lui şi mătuşa Rachel; niciodată
în viaţa lui nu avusese o cameră proprie, nu dormise şi nu mâncase singur. Nu-şi
amintea să fi existat un moment când să nu fi auzit voci în jurul lui, dar Samuel nu
râvnea la un loc al lui pentru că nici nu ştia că există aşa ceva. întotdeauna trăise întrun
labirint aglomerat.
În fiecare seară Samuel şi rudele lui ca şi prietenii săi erau încuiaţi în ghetou de
arieni, aşa cum evreii îşi închideau în ţarc caprele, vacile şi găinile.
La apusul soarelui porţile imense din lemn masiv erau închise şi încuiate cu o cheie
mare de fier. La răsăritul soarelui se deschideau din nou, iar negustorilor evrei li se
permitea să intre în Cracovia, ca să-şi facă afacerile cu arienii, dar erau obligaţi să se
întoarcă în ghetou înainte ca soarele să apună:
Tatăl lui Samuel venea din Rusia, fugind de un progrom din Kiev şi se oprise în
Cracovia unde îşi întâlnise soţia. Era un bărbat gârbovit, cărunt, cu faţa obosită şi plină
de riduri, un negustor ambulant de mărunţişuri care vindea pe străzile înguste ale
ghetoului articole de galanterie, podoabe fără valoare şi unelte. Micuţului Samuel îi
plăcea să hoinărească pe străzile cârpite cu piatră, aglomerate şi pline de freamăt. îl
încânta mirosul pâinii proaspăt coapte amestecat cu cel al peştelui prăjit, al fructelor,
al rumeguşului şi al pielii. îl amuzau strigătele comercianţilor ambulanţi care îşi
prezentau marfa şi tonul jignit, supărat al femeilor care se târguiau cu ei. Comercianţii
ambulanţi vindeau o varietate uluitoare de mărfuri: pânzeturi şi dantelă,"ţesături
groase şi subţiri, piei şi cărnuri, legume şi ace de cusut, săpun şi pui jumuliţi, luminări
şi nasturi, siropuri şi pantofi.
În ziua când Samuel împlini doisprezece ani, tatăllui îl luă cu el în oraş pentru prima
dată. Ideea de a trece de porţile interzise, de a vedea Cracovia, locul unde trăiau
arienii, îl umplu de emoţie şi nerăbdare.
La ora şase dimineaţa, Samuel, îmbrăcat în singurul lui costum, aştepta în întuneric
lângă tatăl său
în faţa porţilor imense, înconjurat de o mulţime zgomotoasă, bărbaţi cu furgonete,
cărucioare şi
remorci. Aerul era rece şi proaspăt, iar Samuel se cuibări mai bine în vestonul său
făcut din lână. I se păru că au trecut ore întregi până când un soare portocaliu îşi făcu
apariţia la orizont, iar mulţimea răbdătoare începu să se mişte. Câteva momente mai
târziu, porţile de lemn se deschiseseră încet şinegustorii se revărsară prin ele ca un
şuvoi de furnici,îndreptându-se spre oraş.
Pe măsură ce se apropiau de oraşul minunat, fabulos, inima lui Samuel bătea tot
mai tare. în faţa lui
se vedeau fortificaţiile care se înălţau deasupra Vistulei. Apucă mai strâns mâna
tatălui său. Se afla într-adevăr în Cracovia, în mijlocul temuţilor goyimi, oamenii care îi
închideau în fiecare seară. Arunca priviri scurte, speriate spre feţele trecătorilor şi se
minuna cât de diferit arătau. Nu purtau payves, şuviţe de păr de-a lungul urechilor şi
nici bekeches, vestoane lungi, negre, iar cei mai mulţi erau fără barbă. Samuel şi tatăl
lui s-au plimbat pe Plante spre
. RyneK, piaţa plină"de freamăt, au trecut de biserica cuturnuri gemene, Sfânta
Măria. Samuel nu mai văzuse ; niciodată atâta splendoare. Noua lume era plină de
minunăţii. în primul rând, sentimentul excitant al libertăţii şi al spaţiului care-i tăia