Sidney Sheldon - Churry-Burry

Pentru Elizabeth insula avea propriile ei miresme, mirosea briza dinspre mare şi
pădurile, se simţea mirosul macchiei albe şi galbene, legendara floare pe care
Napoleon o iubise atât de mult. Apoi erau tufişurile corbeccola,-ânalte de aproape doi
metri şi care aveau un fruct roşu cu un gust asemănător fragilor, guarcias, stejari
gigantici a căror scoarţă era exportată pe continent pentru a se face dopuri pentru
sticlele de vin.
Îi plăcea să asculte stâncile care cântau, misterioşii bolovani gigantici cu găuri în ei.
Când suflau vânturile prin găuri, stâncile emiteau un sunet sinistru, tăios, ca un bocet
al sufletelor pierdute.
Şi vânturile suflau mereu. Elizabeth crescu cu-noscându-le pe fiecare. Mistralul,
ponente, tramontane, grecate şi levante. Vânturi blânde şi vânturi aprige. Şi apoi mai
era temutul scirocco, vântul cald care venea din Sahara.
Vila familiei Roffe era aşezată pe Costa Smeralda, deasupra portului Cervo, sus pe o
stâncă de unde se vedea marea, înconjurată de ienupări şi măslini sălbatici cu fructe
amare. Priveliştea portului îţi tăia respiraţia, iar în jurul lui, presărate pe dealurile
verzi, o adunătură de case tencuite şi de pietre amestecate într-o nebunie de culori
semănând cu desenul unui copil.
Vila era tencuită în ipsos şi avea înăuntru grinzi de ienupăr, imense. Era construită
pe mai multe nivele, cu camere mari, confortabile, fiecare cu un balcon şi un cămin
propriu. Sufrageria şi sala de mese aveau pereţi din sticlă care ofereau o privelişte
panoramică a insulei. O scară ducea la cele patru dormitoare de la etaj. Mobila se
asorta perfect cu împrejurimile. Mese lungi, rustice, bănci, scaune de paie, uşoare. La
ferestre atârnau draperii cu ciucuri din lână albă care fuseseră ţesute de mână pe
insulă, iar podelele erau decorate cu faianţă din Sardinia şi Toscana. Băile şi
dormitoarele aveau pe jos carpete locale din lână, colorate în mod tradiţional cu
vopsele-vegetale. Casa scânteia de picturi, o combinaţie de impresionişti francezi,
maeştri italieni şi pictori naivi Sardo. La intrare atârnau portretele lui Samuel Roffe şi a
Tereniei Roffe, strămoşii lui Elizabeth.
Locul pe care Elizabeth îl iubea cel mai mult în casă era camera din turn aflată sub
acoperişul înclinat. Se ajungea la ea pe o scară îngustă de la etajul al doilea şi Sam
Roffe o folosea ca birou, înăuntru se găsea o masă mare şi un scaun rotativ. Pereţii
erau acoperiţi cu rafturi de cărţi şi hărţi, cea mai mare parte aparţinând imperiului
Roffe. Uşile de sticlă dădeau într-un mic balcon construit deasupra unei stânci
verticale şi de acolo priveliştea făcea să ţi
In acea casă, când avea treisprezece ani, Elizabeth descoperi originea familiei ei şi
pentru prima dată în viaţa ei simţi că aparţine cuiva, că era o parte din ceva.
Totul a început în ziua când Elizabeth a găsit Cartea. Tatăl ei plecase la Olbia iar
Elizabeth plimbându-se
prin casă, ajunsese la camera turn. Nu o interesau cărţile de pe rafturi, pentru că
aflase demult că erau volume tehnice despre produse farmaceutice, despre corporaţii
multi-naţionale şi legi internaţionale. Stupide şi plictisitoare. Câteva erau manuscrise
rare şi acestea erau păstrate sub sticlă. Exista un volum de medicină în latină intitulat
„Circa Instants" scris în Evul Mediu şi un altul „De Materia Medica". Pentru că Elizabeth
studia latina la şcoală era curioasă să vadă unul din aceste volume, aşa că deschise
cutia de sticlă. în spatele lor, bine ascuns, se afla un alt volum.