Sidney Sheldon - Churry-Burry

Vivian era chinuită de remuşcări.
- îmi pare rău, îngeraş. Fetiţa a fost foarte rea.
Se apropie de el, îşi puse braţele în jurul lui, se lipi de el, Iar Alee uită să mai fie
supărat. Petrecu o , noapte memorabilă cu ea. Acum era sigur că nu vor - mai fi alte
probleme.
Două săptămâni mai târziu Tod Michaels îi făcu din ; nou o vizită. De data asta
chitanţele valorau cinci mii; de lire. Alee se înfurie.
- De ce i-ai acordat credit? vru el să ştie.
- E soţia dumneavoastră, Sir Alee, îi răspunseMichaels prietenos. Cum am îndrăzni
noi să o refuzăm?
- Eu... eu... va trebui să fac rost de bani, spuse Aiec. Nu am atât de mulţi bani gheaţă
în acest moment.
- Vă rog! Consideraţi-I un împrumut. Puteţi plăti când doriţi.
Alee suspină uşurat.
- Sunteţi foarte generos, domnule Michaels.
Abia peste o lună Alee află că Vivian jucase şi pierduse încă douăzeci şi cinci de mii
de lire şi că lui i se pretindea o dobândă cu o rată de zece procente pe săptămână. Se
îngrozi. Nu exista nici o modalitate ca el să adune" atâţia bani. Nu avea nici măcar ce
să vândă. Casele, antichităţile, maşinile, toate aparţineau companiei. Furia lui o sperie
pe Vivian atât de mult, încât îi promise că nu va mai juca. Dar era prea târziu. Alee se
trezi în mâinile rechinilor. Nu conta câţi bani le dădea, tot nu reuşea să-şi plătească
datoria. Se ridicacu fiecare lună, în- loc să devină mai mică, şi mergeaaşa de aproape
un an de zile.
Când huliganii lui Tod Michaels au venit pentru prima dată să-i ceară banii, Alee îi
ameninţă că se va adresa poliţiei.
- Am relaţii în cele mai înalte cercuri, spuse Alee. Bărbatul rânji.
- Eu în cele mai joase.
Acum Sir Alee se trezi aşezat la aceeaşi masă cu acest tip groaznic, fiind obligat să-şi
înghită mândria şi să implore o amânare.
- Am plătit deja mai mult decât am împrumutat. Nu pot...
Swinton îi replică:
- A fost doar dobânda, Sir Alee. încă n-ai plătit suma principală.
- Asta-i jecmăneală.
Ochii lui Swinton se întunecară.
- îi voi transmite şefului mesajul, spuse el ridicându-se.
Alee spuse repede:
- Nu! Stai jos. Te rog.
âncet, Jon Swinton se aşeză din nou.
- Nu folosi astfel de cuvinte. Ultimul care a îndrăznit, a rămas cu genunchii bătuţi în
cuie.
Alee citise despre aşa ceva. Fraţii Kray inventaseră această pedeapsă pentru
victimele lor. Iar oamenii cu care Alee avea de-a face erau la fel de cruzi şi barbari.
Simţi cum i se ridicăun nod în gât. - Nu am vrut să spun asta, zise Alee. Doar că... eu
nu mai am bani lichizi.
Swinton scutură scrumul de la trabuc în paharul de vin al lui Alee şi îi spuse:
- Ai o grămadă de bani în acţiuni, nu-i aşa? Alee, copilaş scump?