Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Vreau să mă mut înapoi în Londra.
Alee privi pe fereastră pajiştea verde unde se jucase când era copil, giganţii platani
şi stejari şi îi răspunse ezitând:
- Vivian, e atât de mare liniştea aici, eu...
- Ştiu, scumpule. Tocmai asta nu pot suporta, afurisita de linişte!
Săptămâna următoare s-au întors la Londra.
Alee avea în oraş o casă cu patru etaje, situată în Wilton Crescent, cu o sufragerie
drăguţă, un birou, o sală de mese imensă şi în spatele casei o fereastră mare dădea
într-o grădină cu o cascadă, statuete şi bănci albe. La etaj se afla un dormitor magnific
şi alte patru mai mici.
Vivian şi Alee au dormit împreună două săptămâni, apoi într-o dimineaţă Vivian îi
spuse:
- Te iubesc, Alee, dar să ştii că sforăi. Alee nu ştia. Zău că va trebui să dorm singură.
Nu te superi, aşa-i?
Alee nu se supără, dar suferi cumplit. îi plăcea să-i simtă corpul moale în pat, lipit
de al lui. însă în adâncul sufletului Alee ştia că el nu o excită sexual pe Vivian, aşa cum
o excitau alţi bărbaţi. De aceea nu-i dorea în pat lângă ea. Aşa că spuse:
- Bineânţeles, draga mea, te înţeleg.
La insistenţele lui Alee, Vivian rămase în dormitorul mare iar el se mută într-unui
din cele mici.
La început, Vivian apărea în galeria vizitatorilor din clădirea parlamentului în zilele
când Alee urma să vorbească. El ridica ochii şi o privea cu o mândrie greu de descris.
Era fără îndoială cea mai frumoasă dintre cele care stăteau acolo. Şi apoi veni ziua
când Alee îşi încheie cuvântarea, privi spre Vivian şi văzu doar scaunul gol.
Alee se învinovăţea pe sine pentru neastâmpărul din ea. Prietenii lui erau mai în
vârstă decât Vivian, prea conservatori pentru ea. O încuraja să-şi invite prietenii acasă
şi îi aduse şi pe ai lui. Rezultatul a fost dezastruos.
Alee continua să-şi spună că Vivian se va linişti şi se va schimba când va avea un
copil. Dar într-o zi, cumva - Alee nici nu vroia să ştie cum - Vivian făcu o infecţie
vaginală şi i se extirpă uterul. Alee îşi dorise atât de mult un fiu! Vestea îl dărâmă, însă
Vivian nu suferi deloc.
- Nu-ţi face probleme, scumpule, spuse ea zâmbind. Au scos incubatorul, dar au
lăsat jucăria.
Alee o privi lung apoi se întoarse şi plecă.
Vivian adora să facă cumpărături. Cheltuia cu nepăsare pe orice, haine, bijuterii,
maşini iar Alee nu avea sufletul să o oprească. îşi spunea că crescuse în sărăcie, era
flămândă după lucruri frumoase. Vroia să i le ofere. Din nefericire nu-şi putea permite.
Salariul lui se consuma pe taxe. Averea lui erau acţiunile de la „Roffe şi Fiii", dar acelea
nu se puteau vinde, încercase să-i explice lui Vivian dar pe ea nu o interesa. Discuţiile
de afaceri o plictiseau. Aşa că Alee o lăsă să continue.
Alee află pentru prima dată despre jocurile de noroc când Tod Michael, proprietarul
clubului Tod, un ; tripou rău famat din Soho, trecu să-l vadă.
- Am chitanţele soţiei dumneavoastră, în valoare de o mie de lire, Sir Alee. A avut un
ghinion împuţit la ruletă.
Alee rămase şocat. Plăti chitanţele şi avu o discuţie cu Vivian în acea seară.
- Nu ne putem permite, îi spuse el. Cheltuieşti mai mult decât câştig eu.