Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Chiar că ţi se face cinste aici, spuse Jon Swinton, vorbind cu gura plină, în timp ce
mesteca ultima bucată dintr-un cotlet mare.
Sir Alee îl aprobă.
- Da. Lucrurile s-au schimbat de când Voltaire a i spus: „Englezii au o sută de religii
şi doar un singur
fel de sos".
Jon Swinton ridică privirea,
- Cine-i Voltaire?
Sir Alee îi răspunse jenat.
- Un francez.
-Aha!
Jon Swinton înghiţi restul de mâncare cu o înghiţitură de vin. Puse jos cuţitul şi
furculiţa şi îşi şterse buzele cu un şerveţel.
- Ei bine, Sir Alee. A venit timpul să discutăm puţin şi despre afaceri.
Alee Nichols îi spuse încet.
- V-am informat acum două săptămâni, domnule Swinton, că voi rezolva problema.
Am nevoie de puţin mai mult timp.
Un chelner se apropie de ei purtând în mână o mică piramidă de cutii din lemn cu
trabucuri. Le aşeză cu pricepere pe masa lor.
- Nu zic nu, spuse Jon Swinton.
Examina atent inscripţiile de pe cutii, fluierăadmirativ, trase afară mai multe
trabuce pe care le
puse în buzunarul de la piept, apoi îşi aprinse unul.
Nici chelnerul, nici Sir Alee nu au reacţionat la această încălcare a bunelor maniere.
Chelnerul se aplecă în faţa lui Sir Alee şi duse cutiile la o altă masă.
- Stăpânii mei au fost foarte îngăduitori cu tine, Sir
- între noi doi fie vorba, nu sunt nişte tipi simpaticiatunci când se supără. Nu vrei să
se dea la tine, înţelegi la ce mă gândesc?
- Nu am banii încă. Jon Swinton râse tare.
- Ia nu te mai preface, prietene! Mama a fost o Roffe, nu? Ai o fermă de o sută de
acri, o casă arătoasă în Knightsbridge, un Rolls-Royce şi unafurisit de Bentley. Deci nu
trăieşti din ajutorul deşomaj.
Sir Alee privi în jurul său, îndurerat şi îi răspunse:
- Nu pot dispune cum vreau de ele. Eu... Swinton îi făcu cu ochiul şi spuse:
- Pariez că de nevestica aia dulce poţi să dispui, nu? Are nişte ghiulele, a-ntâia, ha?
Sir Alee roşi. Numele lui Vivian pe buzele acestui tip era un sacrilegiu. Alee se gândi
la Vivian aşa cum o lăsase în dimineaţa asta, dormind ca un copil. Aveau dormitoare
separate, şi una dintre cele mai mari bucurii ale lui Alee Nichols era să o „viziteze" pe
Vivian în dormitorul ei. Câteodată, când se trezea mai devreme, intra în camera ei în
timp ce ea dormea şi pur şi simplu se holba la ea. Trează sau dormind, eracea mai
frumoasă fată pe care o văzuse vreodată. Dormea goală, iar corpul ei moale, plin de
rotunjimi,ieşea pe jumătate afară dintre cearceafuri. Era blondă,cu ochi mari, de un
albastru palid, şi o piele catifelată. Vivian fusese o actriţă neânsemnată când Sir Alee o
întâlnise pentru prima dată, la un bal de binefacere. Rămăsese fermecat de înfăţişarea
ei, dar ceea ce-l atrăgea spre ea era felul ei de a fi natural şi spontan. Avea cu douăzeci
de ani mai puţin decât Sir Alee şi o ; imensă poftă de viaţă. în timp ce Alee era timid şi