Sidney Sheldon - Churry-Burry

pantofii şi cămăşile. îl făcu săintre în foarte exclusivul Jockey Club. Hélène îl trata pe
Charles ca pe un gigolo. Salariul lui îi era trimis ei, iar el primea o alocaţie jenant de
mică. Dacă Charles avea nevoie de bani în plus, trebuia să-i ceară. îl obliga să-i dea
socoteală despre tot ce făcea şi era tot timpul la cheremul ei. îi plăcea să-l umilească. îi
telefona la birou şi îi ordona să-i aducă imediat acasă o cutie cu cremă de masaj sau
altceva la fel de ; stupid. Când ajungea ea era în dormitor, goală, aşteptându-l. Hélène
era o nesătulă. Charles locuise cu mama lui până împlinise treizeci şi doi de ani şi
aceasta murise de cancer. Fusese bolnavă foarte mult timp, iar el avusese grijă de ea.
Nu i-a rămas timp să iasă cu fete în oraş sau să se căsătorească. Mama lui a fost o
povară pentru el şi, când a murit, ; Charles s-a gândit că se va simţi uşurat. în loc de
astasimţea doar că pierduse ceva. Nu-l interesau femeile sau sexul. într-o izbucnire de
candoare îi explicase Hélènei sentimentele sale când aceasta adusese vorba despre
căsătorie pentru prima dată.
- Libidoul meu... nu e prea grozav, spuse el.
- Sărmanul Charles. Nu-ţi face probleme în privinţa sexului. O să-ţi placă, îi spuse ea
zâmbind.
Dar Charles detesta amorul fizic. Asta însă părea să-i facă şi mai multă plăcere soţiei
sale. Râdea de ; slăbiciunea lui şi îl forţa să facă lucruri dezgustătoare care îl făceau să
se simtă degradat şi bolnav. Actul în
sine era destul de pervers. însă pe Hélène o interesau experimentele. Charles nu ştia
niciodată la ce să se aştepte din partea ei. Odată când tocmai avea un orgasm îi
pusese gheaţă zdrobită pe testicule, Iar altă
dată îi introdusese un capăt de fir electric în anus. Charles se temea de Hélène. îl
făcea să simtă că ea
este bărbatul şi el femeia. încercă să-şi salveze mândria dar din păcate nu exista
domeniu în care
Hélène să nu-i fie superioară. Avea o mintei extraordinară. Ştia la fel de multe ca şi
el despre legi şi mult mai multe despre afaceri. Petrecea ore în şir discutând despre
companie cu el. De acest subiect nu se sătura niciodată.
- Gândeşte-te la toată puterea aceea, Charles! .„Roffe şi Fiii" ar putea ajuta sau
distruge mai mult de jumătate din ţările lumii. Eu ar trebui să conduc compania. Străstrăbunicul
meu a fondat-o. E parte din mine.
După o astfel de izbucnire, de obicei Hélène era plină de pofte sexuale, iar Charles
era obligat să o satisfacă în feluri la care nici nu îndrăznea să se gândească. Cu vremea
ajunsese să o dispreţuiască. Singura lui dorinţă era să plece să scape de ea. Dar pentru
aceasta avea nevoie de bani.
Într-o zi lua prânzul cu prietenul său René Duchamps. Acesta îi vorbi despre o
posibilitate de a face bani.
- Un unchi de-al meu care avea o mare vie în Burgundia tocmai a murit. Via se va
vinde - zece mii de acri de Appellation dorigine contolée. Eu am prioritate, continuă
René Duchamps, pentru că e familia mea. Nu am destui bani ca să intru singur în
afacere, dar dacă intri şi tu am putea să ne dublăm suma într-un an de zile. Cel puţin
aruncă o privire.
Pentru că Charles nu îndrăznea să recunoască în faţa prietenilor că nu are nici un
ban, se duse să -privească dealurile roşii din Burgundia. Rămase profund impresionat.
René Duchamps îi spuse: