Sidney Sheldon - Churry-Burry

volanul spre stânga, încercând să evite bolidul de metal care se repezea spre el, frână
brusc, iar maşina franceză trecu pe lângă el la câţiva centimetri, gonind spre finiş.
Pentru o clipă maşina lui Jorje Amandaris se ridică în sus, apoi scăpă de sub control
învârtindu-se şi se năpusti pe pistă rostogolindu-se de mai multe ori până când se
transformă într-un jet de flăcări roşii şi negre.
Dar atenţia mulţimii se îndrepta spre Ferrari-ul francez care trecea victorios linia de
sosire. Spectatorii strigau înnebuniţi, alergând spre maşină, încon-jurând-o,
aplaudând. Pilotul se ridică încet şi îşi scoase ochelarii de protecţie şi casca.
Avea părul de culoarea griului, tăiat scurt şi trăsăturile feţei îi erau ferme, puternice.
O femeie de o frumuseţe rece, clasică. Corpul îi tremura dar nu din cauza oboselii ci a
excitării, a momentului când îl privise în ochi pe Jorje Amandaris şi îl trimisese la
moarte. La microfon prezentatorul anunţa ţipând:
- Câştigătoare este Hélène Roffe-Martel, din Franţa, pe un Ferrari.
Două ore mai târziu Hélène şi soţul ei Charles erau în apartamentul lor de la hotelul
Ritz din Buenos Aires, întinşi pe jos în faţa căminului, iar Hélène era goală deasupra lui
în clasica poziţie Diligence de Lyon în timp ce Charles spunea:
- Nu, pentru Dumnezeu! Te rog, nu-mi face asta. Te rog!
Dar implorările lui nu făceau decât să o excite şi mai mult şi începu să-l facă să
sufere privind cum âi curg lacrimile pe obraz. Sunt pedepsit fără nici un motiv, se
gândi Charles. Nici nu îndrăznea să se gândească la ce i-ar fi făcut Hélène dacă ar fi
aflat despre mârşăvia pe care o comise.
Charles Martel se căsătorise cu Hélène Roffepentru numele şi banii ei. După
ceremonie ea îşi păstră numele împreună cu al lui şi îşi păstră şi banii. Când Charles
descoperi că făcuse o afacere proastă era deja prea târziu.
Charles Martel era un avocat neânsemnat la o mare firmă de la Paris. Aşa o întâlni
pe Hélène Roffe. I se ceruse să ducă nişte documente în sala de conferinţe unde avea
loc o întrunire. în cameră se aflau cei patru avocaţi de bază ai firmei şi HélèneRoffe.
Charles auzise de ea. Toată lumea în Europa auzise de ea. Era moştenitoarea averii
Roffe. Era o ; femeie plină de temperament, neconvenţională, iar ziarele şi revistele o
adorau. Era campioană de schi; îşi pilota propriul ei Learjet, participase la o
expediţiede alpinism în Nepal, conducea maşini şi cai de curse ; şi schimba bărbaţii la
fel de uşor cum îşi schimba garderoba. Fotografia ei apărea mereu în „Paris Match" şi
„Jours de France". Era acum aici pentru că îşi aranja divorţul. Al patrulea sau al cincilea
- Charles Martel nu era sigur, şi de fapt nici nu-l interesa. Familia Roffe nu făcea parte
din lumea lui.
Charles îi înmână hârtiile superiorului său, nervos, nu pentru că Hélène Roffe era în
cameră - abia dacă se uită la ea - ci din cauza prezenţei celor patru mariavocaţi.
Reprezentau Autoritatea şi Charles Martel era un om care respecta Autoritatea. Era de
fapt un om retras, mulţumit să trăiască cât mai modest, locuia într-un mic apartament
în Passy şi se ocupa în special de mica lui colecţie de timbre.
Charles Martel nu era un avocat strălucit, ci doar unul competent, meticulos, pe
care te puteai baza. Avea un mod de a fi rigid şi ţeapăn. Avea în jur de patruzeci de ani,
nu se putea spune că avea un fizic atrăgător şi era departe de a fi simpatic. Cineva
spusese despre el că are personalitatea nisipului ud şi această descriere nu părea
incorectă. Deci i-a fost foarte mare surpriza când a doua zi după ce o întâlnise pe
Hélène Roffe, fusese chemat în biroul lui Michel Sachard, şeful firmei, care îi spuse: