Sidney Sheldon - Churry-Burry

Se întoarse şi porni spre hol căutându-şi drumul în instinct. Se opri lângă portretul
lui Samuel, în timp ce afară vântul straniu gemea lovindu-se de casă, strigând la ea,
râzând de ea, ameninţând-o. Rămase aşa, singura în întuneric, încercând să aleagă
între erorile din jurul ei. Putea să iasă afară, în necunoscut şi să încerce să scape de
Rhys sau putea rămâne aici şi să lupte cu el. Dar cum?
Mintea parcă vroia să-i spună ceva, dar era încă ameţită de drog. Nu se putea
concentra. Ceva în egătură cu un accident, îşi aminti şi spuse tare.
- Trebuie să arate ca un accident.
Elizabeth, trebuie să-l opreşti. Vorbise Samuel? Sau auzise cuvintele în mintea ei? -
Nu pot. E prea târziu.
Ochii i se închideau şi faţa îi era lipită de tabloul rece. Ar fi atât de bine să poată
dormi. Dar era ceva ce trebuia să facă. încercă să-şi amintească ce anume, dar îi tot
scăpa.
Nu lăsa ca lucrurile să arate ca un accident. Fă să arate ca o crimă. Atunci,
compania nu-i va aparţine niciodată.
Elizabeth înţelese ce avea de făcut. Intră în birou. Rămase acolo un moment, apoi
luă în mână o lampă de birou şi o aruncă în oglindă. Auzi cum se sfarmă amândouă.
Ridică un scaun mic şi îl lovi de perete până când crăpă. Se îndreptă spre rafturile cu
cărţi şi începu să rupă pagini şi «foi împrăştiindu-le prin cameră. Rupse firul
telefonului care oricum, nu mai funcţiona. Să vedem ce va explica Rhys poliţiei, se
gândi ea. Nu se va lăsa ucisă atât de uşor.
Un vânt puternic trecu brusc prin cameră ridicând hârtiile de jos, apoi dispăru.
Elizabeth îşi dădu imediat seama ce se întâmplase.
Nu mai era singură în casă.
La aeroportul Leonardo da Vinci, lângă zona unde se încărcau bagajele, comisarul
Max Hornung urmărea cum aterizează un elicopter. Până ce pilotul deschise uşa, Max
era deja lângă el.
- Mă puteţi duce până în Sardinia?
Pilotul se holbă la el.
- Ce se întâmplă? Tocmai am dus pe cineva acolo. E o furtună îngrozitoare.
- Mă duceţi?
- O să vă coste triplu.
Max nu ezită. Se urcă imediat în elicopter. în timp ce decolau, Max se întoarse spre
pilot şi întrebă:
- Cine a fost pasagerul pe care l-aţi dus în Sardinia?
- Se numea Williams.
ântunericul devenise aliatul lui Elizabeth ascunzând-ode ucigaş. Acum era prea
târziu să fugă. Trebuia să şi găsească un loc unde să se ascundă. Urcă la etaj, punând
distanţă între ea şi Rhys. în capul scărilor ezită, apoi se întoarse spre dormitorul lui
Sam. Ceva sări la ea din întuneric şi aproape ţipă, dar nu era decât umbra unui copac
bătut de vântul care se mişca la fereastră. Inima îi bătea atât de tare încât Elizabeth
era sigură că Rhys o aude de jos.
ântârzie-l, îi spunea mintea. Dar cum? îşi simţea capul greu. Totul era estompat.
Gândeşte-te! îşi zise ea. Ce ar fi făcut bătrânul Samuel? Se duse la dormitorul de la
capătul coridorului, luă cheia din uşă ' şi o încuie pe dinafară. Apoi încuie şi celelalte
uşi, ! porţi ale ghetoului din Cracovia, şi Elizabeth nu ştiaprea bine de ce face aşa ceva.