Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
La Olgiata, Simonetta Palazzi asculta vocea unei femei la telefon.<br />
- Mă numesc Donatella Spolini, spuse vocea. Nu ne-am întâlnit niciodată dar avem<br />
foarte multe în comun. Vă propun să ne întâlnim la prânz la „Bolognese". în Piazza del<br />
Popolo. Să zicem, mâine la ora unu, e bine aşa?<br />
Simonetta avea aranjată o altă întâlnire pe mâine, dar adora misterele.<br />
- Voi veni, spuse ea. Cum vă voi recunoaşte?<br />
- Voi veni cu cei trei fii ai mei.<br />
La vila ei de la Vesinet, Hélène Roffe-Martel citea biletul pe care îl găsise pe căminul<br />
din sufragerie. Era de la Charles. O părăsise, fugise de ea. „Nu mă vei ; mai vedea<br />
niciodată", scria pe bilet, „Nu încerca să mă găseşti". Hélène îl rupse în bucăţi. îl va<br />
vedea.<br />
La Roma, Max Hornung era la aeroportul Lec I nardo da Vinci. De două ore încerca<br />
să trimită un mesaj în Sardinia, dar din cauza furtunii sistemul de comunicaţii nu mai<br />
funcţiona. Max se întoarse în biroul de zboruri pentru a vorbi din nou cu managerul<br />
aeroportului.<br />
- Trebuie să ajung în Sardinia, spuse Max. Credeţi-mă, e o problemă de viaţă şi<br />
moarte.<br />
- Vă cred, signore, îi spuse managerul. Dar nu vă pot ajuta cu nimic. Sardinia e<br />
închisă. Aeroporturile<br />
sunt închise. Nici măcar vapoarele nu mai circulă. Nimic nu mai poate intra sau ieşi<br />
din această insulă, până nu trece scirocco.<br />
- Şi când va fi asta? întrebă Max. Manageru se întoarse să studieze uriaşa hartă a<br />
vremii de pe perete.<br />
- Se pare că va mai ţine cel puţin încă douăsprezece<br />
ore.<br />
Elizabeth Roffe nu va mai fi în viaţă peste douăsprezece ore.<br />
Capitolul55<br />
ântunericul era ostil, plin de duşmani invizibili care aşteptau să o lovească. Şi acum<br />
Elizabeth îşi dădu seama că este la cheremul lor. Campagna o adusese aici pentru a fi<br />
ucisă. Era omul lui Rhys. Elizabeth îşi aminti explicaţia lui Max Hornung despre<br />
schimbarea Jeepului. Indiferent cine a făcut-o, a fost ajutat De cineva care cunoştea<br />
insula. Şi cât de convingător a fost Campagna. Urmăream toate aeroporturile şi<br />
vapoarele. Pentru că Rhys ştiuse că va veni aici ca să se ascundă. Unde aţi dori să<br />
aşteptaţi - la sediul poliţiei sau la vilă? Campagna nu avusese deloc intenţia să o ducă<br />
la poliţie. Şi nici nu telefonase acolo. îl anunţase pe Rhys. Suntem la vilă.<br />
Elizabeth ştia că trebuie să fugă, dar nu mai avea putere. Se lupta să-şi ţină ochii<br />
deschişi, iar braţele şi picioarele şi le simţea grele. Brusc, îşi dădu seama de ce. îi<br />
drogase cafeaua. Elizabeth se întoarse şi se îndreptă spre bucătărie. Deschise un dulap<br />
şi cotrobăi până găsi ceea ce căuta. Luă o sticlă de oţet, vărsă câteva picături într-un<br />
pahar de apă şi se forţă să-l bea. Imediat începu să vomite în chiuvetă. Peste câteva<br />
minute se simţea mai bine, dar era încă foarte slăbită. Creierul refuza să-i funcţioneze.<br />
De parcă toate circuitele s-ar fi ars, pregătindu-se pentru întunericul nopţii.<br />
- Nu, îşi spuse ea cu sălbăticie. Nu vei muri aşa. Vei lupta. Vor trebui să te ucidă.<br />
Vorbi tare ca să se audă.<br />
- Rhys, vino şi omoară-mă, dar vocea nu-i era decât o şoaptă.
Change language