Sidney Sheldon - Churry-Burry

încercă să-şi ţină ochii deschişi, dar erau ca nişte greutăţi şi în clipa în care se
închiseră, simţi că se scufundă, tot mai jos, într-o pernă moale a inexistenţei.
Mai târziu se trezi la auzul ţipetelor.
Capitolul 53
Elizabeth se ridică în pat cu inima bătându-i sălbatic, neştiind ce anume o trezise.
Apoi auzi din nou. Un ţipăt ascuţit, sinistru, care venea de undeva de afară, un sunet
făcut de cineva în agonia morţii. Elizabeth se ridică şi se împiedică până la fereastră şi
privi afară, în noapte. Un peisaj parcă pictat de Daumier, luminat de luna rece a iernii.
Copacii erau negri şi dezolanţi, crengile le erau smulse de un vânt sălbatic. Jos, în
depărtare, marea era un cazan în fierbere.
Ţipătul se auzi din nou. Şi din nou. Şi Elizabeth îşi dădu seama ce este. Rocile care
cântau. Scirocco-ul bătea prin ele, făcând acest zgomot pătrunzător, care părea să nu
se mai oprească.
âşi acoperi urechile cu mâinile, dar sunetul persista, Elizabeth porni spre uşa
dormitorului şi rămase surprinsă că se simte atât de slăbită. Mintea îi era înceţoşată
din cauza extenuării. Ieşi pe coridorul de sus şi porni în jos pe scări; Era ameţită de
parcă fusese drogată. încercă să-l strige pe Campagna, dar nu avea voce. Continua să
coboare scările, luptându-se să-şi păstreze echilibrul. Strigă puţin mai tare numele lui
Campagna.
Nu primi nici un răspuns. Elizabeth ajunse împiedicându-se în sufragerie. Nu era
acolo. Trecu dincameră în cameră, ţinându-se de mobilă ca să nu cadă.
Detectivul Campagna nu era în casă.
Elizabeth era singură.
Elizabeth rămase în holul de la intrare, cu mintea confuză, forţându-se să
gândească. Detectivul ieşise să vorbească cu cei din maşina de patrulă. Bineânţeles,
asta era explicaţia. Se îndreptă spre uşa de la intrare, o deschise şi privi afară.
Nimeni nu era în faţa casei. Doar noaptea neagră şi vântul care urla. Speriată,
Elizabeth se întoarse şi intră în birou. Va telefona la poliţie şi va afla ce s-a întâmplat.
Ridică receptorul, dar nu se auzi nimic. Telefonul era scos din funcţie.
ân acea clipă s-au stins toate luminile.
Capitolul 54
La Londra, la spitalul Westminster, Vivian Nichols îşi reveni, în timp ce era dusă pe
masa de operaţii. Operaţia dură opt ore. în ciuda a tot ce încercaseră, doctorii nu au
reuşit prea multe, nu va mai putea merge niciodată. Se trezi într-o durere cumplită,
şoptind la nesfârşit numele lui Alee. Avea nevoie de el, avea nevoie să-l ştie lângă ea,
să-i promită că încă o mai iubeşte.
Personalul spitalului nu l-a putut găsi pe Alee.
La Zurich, în sala comunicaţiilor de la poliţia judiciară, se primi un mesaj din
Australia. Cel care cumpărase filmul pentru compania „Roffe şi Fiii" fusese găsit în
Sydney. Murise de infarct cu trei zile în urmă. Interpolul nu reuşise să obţină nici un fel
de informaţii în legătură cu cumpărarea peliculei. Aşteptau instrucţiuni.
La Berlin, Walther Gassner era aşezat într-o sală de aşteptare a unui sanatoriu dintro
frumoasă suburbie a oraşului. Era acolo, nemişcat de aproape zece ore. Din când în
când, o soră sau un asistent se opreau să vorbească cu el, oferindu-i de mâncat sau de
băut. Walther nu era atent la nimic din jurul său. O aştepta pe Anna a lui. Va fi o lungă
aşteptare.