Sidney Sheldon - Churry-Burry

- încearcă să se ascundă, dar nu va ajunge departe. Se speră că până dimineaţă va fi
arestat.
Elizabeth ştia că ar trebui să se simtă uşurată, în schimb simţi doar o durere
cumplită. Rhys era cel despre care discutau, Rhys care era vânat ca un animal. Crease
pentru ea acest coşmar îngrozitor şi acum era prins în propriul lui coşmar, încercând
să-şi salveze viaţa, aşa cum o obligase şi pe ea să lupte! Şi cât de mult crezuse în el! Se
cutremură. Campagna întrebă:
- Vă este frig?
- Nu. Mă simt bine.
Era bântuită de friguri. Un vânt cald trecu şuierând prin maşină, încordându-i nervii.
Mai întâi crezu că e doar imaginaţia ei, până când Campagna spuse:
- Mă tem că va veni scirocco. Va fi o noapte plină. Elizabeth înţelegea la ce se referă.
Scirocco putea
. înnebuni oamenii şi animalele. Vântul cald venea din Sahara, fierbinte, uscat şi cu
fire de nisip, scoţând un sunet macabru, pătrunzător, care avea un efect sinistru, de
dezechilibrare a nervilor. Procentul de crime era întotdeauna mai ridicat în timpul
scracco-ului, iar judecătorii erau mai toleranţi cu ucigaşii.
O oră mai târziu, din întuneric, vila apăru în faţa lor. Campagna o luă pe alee, intră
în şopronul gol şi opri motorul. înconjură maşina şi îi deschise uşa lui Elizabeth.
- Aş vrea să staţi în spatele meu, doamnă Williams, spuse el. E mai sigur aşa.
- Bine, replică Elizabeth.
S-au îndreptat spre uşa principală a vilei cufundate în întuneric.
- Sunt sigur că nu este aici, dar mai bine să nu riscăm, spuse Campagna. Daţi-mi, vă
rog, cheile.
Elizabeth i le întinse. O împinse uşor de o parte a uşii, vârâ cheia şi deschise uşa cu
o mână iar cu cealaltă apucă revolverul. Intră şi aprinse luminile. Imediat întregul hol
fu scăldat într-o lumină puternică.
- Aş vrea să-mi arătaţi casa, spuse Campagna. Să nu uitaţi nici o cameră. O.K.?
Au început să se plimbe prin casă şi peste tot pe unde intrau Campagna aprindea
luminile. Căută prin toate dulapurile şi colţurile asigurându-se că ferestrele şi uşile
sunt bine închise. Nu era nimeni altcineva în casă. După ce s-au întors în sufrageria de
la parter, Campagna spuse:
- Dacă nu aveţi nimic împotrivă, aş vrea să sun la poliţie.
- Bineânţeles, spuse Elizabeth. îl conduse în birou. Campagna ridică receptorul şi
formă un număr.
Peste o clipă vorbea.
- Detectivul Campagna. Suntem la vilă. Voi rămâne aici peste noapte. Puteţi trimite o
patrulă la capătul aleii. Ascultă un moment, apoi spuse în telefon: se simte bine. Doar
puţin obosită. Sun mai târziu. Puse receptorul jos.
Elizabeth se aşeză într-un fotoliu. Era încordată şi nervoasă, însă ştia că mâine va fi
şi mai rău. Mult mai rău. Ea va fi în siguranţă, dar Rhys va fi mort sau în închisoare.
într-un fel, în ciuda a tot ce făcuse, nu suporta să se gândească la asta.
Campagna o studia îngrijorat.
- Nu mi-ar strica o ceaşcă de cafea, spuse el. Nu doriţi şi dumneavoastră?
- Ba da. Mă duc să o pregătesc, spuse şi dădu să se ridice.