Sidney Sheldon - Churry-Burry

Viata ei era tot ce mai rămăsese între el şi controlul companiei. Nu putea da ochii cu
el, nu putea să se prefacă că totul este în regulă. în clipa în care ar fi văzut-o şi-ar fi dat
seama. Trebuia să scape. Intrând în panică, Elizabeth îşi apucă rapid poşeta şi paltonul
şi ieşi din birou. Se opri. Uitase ceva, Paşaportul! Trebuia să plece cât mai departe de
Rhys, undeva unde să nu o poată găsi. Se întoarse grăbită în birou, găsi paşaportul şi o
luă la fugă pe coridor, cu inima zvâcnindu-i în piept. Ascensorul privat arăta că cineva
urcă.
Opt... nouă... zece...
Elizabeth porni în fugă pe scări, alegând să-şi salveze viaţa.
Capitolul 52
ântre Civitavecchia şi Sardinia circula un feribot care transporta pasageri şi
automobile! Elizabeth urcă la bord într-o maşină închiriată, pierzându-se printre
celelalte maşini. Aeroporturile aveau liste cu pasagerii, dar acest vapor uriaş era
anonim. Elizabeth era unul dintre sutele de pasageri care călătoreau spre Sardinia,
pentru o scurtă vacanţă. Era sigură că nu o urmărise nimeni şi totuşi era cuprinsă de o
frică inexplicabilă. Rhys ajunsese prea departe, pentru ca să mai poată fi oprit. Ea era
singura care îl putea demasca. Iar el va trebui să scape de ea.
Când Elizabeth fugise din clădire, încă nu ştia încotro se îndrepta. Ştia doar că va
trebui să disparădin Zurich şi să se ascundă undeva, că nu va fi în siguranţă, până
când Rhys nu va fi prins. Sardinia. Primul loc care îi trecu prin minte. închiriase o
maşină, se oprise la o cabină telefonică de pe şoseaua care ducea în Italia şi încercă
să vorbească cu Alee. Nu era .acasă. îi lăsă un mesaj să o sune în Sardinia. Nu reuşise
să vorbească nici cu comisarul Hurnung şi îi lăsă şi lui un mesaj unde poate fi găsită.
Va sta la vila din Sardinia. Dar de data asta, nu va fi singură. Poliţia va fi acolo ca s-o
protejeze.
Când feribotul ajunse la Olbia, Elizabeth descoperi că nu va fi necesar să meargă la
poliţie. O aşteptau în ! persoana detectivului Bruno Campagna, pe care îl cunoscuse în
biroul şefului poliţiei, Ferraro. Campagna a fost cel care o dusese să vadă Jeepuldupă
accident. Acesta se grăbi spre maşina lui Elizabeth şi îi spuse:
- începeam să ne facem probleme, doamnăWilliams.
Elizabeth îl privi surprinsă.
- Am primit un telefon de la poliţia din Elveţia, îi explică Campagna, cerându-ne să
avem grijă dedumneavoastră. Am urmărit toate aeroporturile şi Vapoarele.
Elizabeth se simţi recunoscătoare. Se retrase de la volan pe locul alăturat şi înaltul
'efectiv urcă la volan.
- Unde aţi dori să aşteptaţi - la sediul poliţiei sau vilă?
- La vilă, dacă cineva ar putea sta cu mine. N-aş vrea să rămân singură!
- Nu vă faceţi probleme, o linişti Campagna. Avem ordine să vă păzim foarte bine. în
noaptea aceasta voi rămâne cu dumneavoastră şi vom avea încă o maşină pe aleea din
faţa vilei. Nimeni nu va ajunge în apropierea dumneavoastră.
Încrederea pe care o degaja o făcu pe Elizabeth să se relaxeze. Campagna conducea
repede şi cu pricepere, trecând prin străzile întortocheate din Olbia, îndreptându-se
spre drumul de munte care ducea la Costa Smeralda. Fiecare loc pe lângă care treceau
îi aducea aminte de Rhys.
- Aţi... aţi primit ceva veşti despre soţul meu? întrebă Elizabeth.
Campagna îi aruncă o privire scurtă, plină de milă, apoi îşi întoarse,ochii spre drum.