Sidney Sheldon - Churry-Burry

Max îl privi atent, văzându-l pentru prima oară. Parcă nu era real. Celălalt Walther
Gassner era cel adevărat, cel din computere, a cărui viaţă o cunoştea din simboluri
matematice. Care era umbra şi care era persoana vie?
- Herr Gassner, sunteţi arestat, spuse maiorul Wageman. Unde e soţia?
Walther Gassner îi răspunse răguşit:
- Nu este aici! A plecat. Eu... De sus se auzi sunetul unei uşi sfărâmate şi imediat
cineva strigă:
- Am găsit-o. E încuiată în camera ei. Poliţistul apăru pe scări, ajutând-o pe Anna
Gassner să coboare. Avea părul cleios" şi faţa plină de dungi şi pete. Plângea în
hohote.
- Oh, slavă Domnului! spuse ea. Slavă Domnului că aţi venit!
Cu blândeţe, poliţistul o ajută să coboare spre grupul care se afla în enormul hol.
Când Anna Gassner îşi ridică privirile şi îşi văzu soţul, începu să urle.
- E în regulă, Frau Gassner, o linişti maiorul Wageman. Acum nu vă mai poate face
rău.
- Copiii mei, ţipa ea. Mi-a ucis copiii!
Max urmărea faţa lui Walther Gassner. Se uita ţintă la soţia sa, cu o expresie de
neputinţă întipărită pe chip. Arăta dărâmat şi fără viaţă.
- Anna, şopti el. Oh, Anna!
- Aveţi dreptul să nu vorbiţi sau să cereţi un avocat, spuse maiorul Wageman.
Pentru binele dumneavoastră, sper că veţi coopera cu noi.
Walther nu-l auzea.
- De ce a trebuit să-i chemi, Anna? întrebă el. De ce? Nu eram noi fericiţi împreună?
- Copiii sunt morţi, ţipă Anna Gassner. Sunt morţi. Maiorul Wageman îl privi pe
Walther Gassner şi-l
ântrebă:
- Este adevărat?
Walther aprobă dând din cap, ochii îi erau înceţoşaţi şi învinşi.
- Da... Sunt morţi.
- Ucigaşule! Ucigaşule! ţipa strident soţia lui.
- Am dori să vedem corpurile, spuse maiorul Wageman. Unde sunt?
Walther Gassner plângea acum, iar lacrimile i se rostogoleau pe obraji. Nu putea
vorbi.
- Unde sunt? întrebă din nou maiorul Gassner. Max îi răspunse:
- Copiii sunt îngropaţi în cimitirul Saint Paul. Toată lumea din cameră se întoarse şi
se uită la
el.
- Au murit la naştere, acum cinci ani, le explică el.
- Ucigaşule! urlă din nou Anna Gassner.
S-au întors şi au văzut nebunia strălucindu-i în ochi.
Capitolul 51
ZURJCf I. 3oi, 4- decembrie, om 8 p.in.
Noaptea rece de iarnă se lăsase peste oraş, alungind amurgul. începuse să ningă, o
pulbere uşoară bătută de vânt care acoperea străzile. în clădirea firmei „Roffe şi Fiii",
luminile din birourile goale străluceau în întuneric ca nişte luni palide, , galbene.