Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
: - Trebuie să mergeţi acasă cât mai repede. A avut loc un accident...<br />
Când Alee ajunse acasă, Vivian era dusă în ambulanţă. Doctorul era lângă ea. Alecfrână<br />
brusc şi ieşi alergând înainte ca maşina să se oprească. Aruncă o singură privire<br />
feţei albe, inconştiente a lui Vivian şi se întoarse spre doctor.<br />
- Ce s-a întâmplat? Doctorul spuse neajutorat:<br />
- Nu ştiu, Sir Alee. Am primit un telefon anonim că a avut loc un accident. Când am<br />
ajuns aici am găsit-o pe Lady Nichols întinsă pe podeaua din dormitorul ei. Iar...<br />
genunchi îi erau bătuţi în cuie în podea.<br />
Alee închise ochii, luptându-se cu greaţa. Simţi cum fierea îi urcă în gât.<br />
- Bineânţeles, vom face tot posibilul, dar Cred că ar fi bine să fiţi pregătit. S-ar putea<br />
să nu mai poată umbla niciodată.<br />
Alee se sufocă. îşi întoarse privirea spre ambulanţă.<br />
- A primit calmante foarte puternice, spuse doctorul. Nu cred că vă va recunoaşte.<br />
Alee nu-l auzi. Se urcă în ambulanţă şi se aşeză pe un scăunel, privindu-şi soţia, fără<br />
să-i pese de uşile din spate care se închideau, de sunetul sirenei şi de ambulanţa care<br />
se pusese în mişcare. Luă mâinile<br />
lui Vivian. Ea îşi deschise ochii.<br />
- Alee, vocea îi era o şoaptă răguşită. Ochii lui Alee s-au umplut de lacrimi.<br />
- Of, draga mea, draga mea.<br />
- Doi bărbaţi... purtau măşti... m-au pus jos... mi-au rupt picioarele... Nu voi mai<br />
putea dansa<br />
: niciodată. Voi fi schiloadă, Alee... O să mai ţii la mine? El îşi îngropa capul în<br />
umărul ei şi plânse. Erau lacrimi ale disperării şi agoniei şi mai era ceva ce nici el nu<br />
îndrăznea să recunoască. Se simţea uşurat. Dacă Vivian va fi o schiloadă, va putea să<br />
aibă grijă de ea şi nu-l va mai părăsi pentru nimeni altcineva.<br />
ânsă Alee ştia că încă nu se terminase. încă nu renunţaseră la el. Acesta era doar un<br />
avertisment. Singura modalitate de a scăpa de ei era să le dea ceea ce-şi doreau. Cât<br />
mai repede,<br />
capitolul 50<br />
Exact la amiază, cartierul general al poliţiei din Zurich primi un telefon important. Se<br />
făcu legătura cu biroul inspectorului-şef, Schmied, care, după ce termină de vorbit, îl<br />
căută pe comisarul Max Hornung.<br />
- S-a terminat, îi spuse el lui Max. Cazul Roffe a fost rezolvat. Au descoperit<br />
criminalul. Du-te la<br />
aeroport. Abia ai timp să prinzi avionul. Max clipi des.<br />
- Unde mă duc?<br />
- La Berlin.<br />
Inspectorul-şef Schmied îi telefona lui Elizabeth Roffe.<br />
- Am veşti bune, spuse el. Nu veţi mai avea nevoie de gardă de corp. Criminalul a<br />
fost prins. .<br />
Elizabeth se trezi strângând telefonul. în sfârşit, va afla numele duşmanului ei fără<br />
chip.<br />
- Cine? întrebă ea.<br />
- Walther Gassner.<br />
Maşina mergea în viteză pe autostradă îndreptându-se spre Wannsee. Max era pe<br />
bancheta din spate, lângă maiorul Wageman şi alţi doi poliţişti erau în faţă. L-au