Sidney Sheldon - Churry-Burry

lipeşte de spate şi piept materialul rece şi lipicios. îi aruncă o ultimă privire în oglindă.
Mici dâre de sânge încă se prelingeau din tăieturile adânci cu care Donatella îi greblase
faţa.
- Carissima, suspină el. Cum îi voi explica asta soţiei mele?
Soţia lui Ivo Palazzi era Simonetta Roffe, moştenitoarea ramurii italiene a companiei
„Roffe şi Fiii". Când o întâlnise, Ivo era un tânăr arhitect. Firma lui îl trimisese să
supravegheze nişte transformări la vila Roffe din Porto Ercole. în clipa în care
Simonetta dăduse ochii cu el, zilele lui de burlac s-au terminat. Ivo ajunsese cu ea în
etapa a patra chiar din prima seară şi se trezi însurat peste foarte puţin timp. Simonetta
era la fel de hotărâtă pe cât era de frumoasă şi ştia ce vroia: îl vroia pe Ivo
Palazzi. Astfel Ivo se transformă dintr-un burlac fără griji în soţul unei frumoase
moştenitoare. Renunţă la ambiţiile de arhitect fără nici un regret şi intră în afacerile
companiei primind un birou magnific în EUR, acea parte a Romei care începuse a fi
construită, cu atât de mari speranţe, pe vremea nefericitului Duce.
De la început, Ivo a fost un succes. Era inteligent,
învăţa repede şi toată lumea îl adora. Era imposibil să nu-l adori pe Ivo. Zâmbea tot
timpul şi se purta fermecător. Prietenii lui îl invidiau pentru veşnica lui bună dispoziţie
şi se întrebau cum reuşeşte. Răspunsul era simplu. Ivo păstra partea întunecată a
existenţei sale bine ascunsă. De fapt, era un om cu sentimente foarte puternice,
capabil de ură, puternică şi schimbătoare, capabil de crimă.
Căsătoria cu Simonetta înflorea. La început se temuse că va fi o sclavie care îi va
ucide bărbăţia, dar până la urmă se dovedi că temerile lui nu erau întemeiate. Pur şi
simplu îşi fixă un program mai auster, reducând numărul prietenelor şi totul merse la
fel ca până atunci.
Tatăl Simonettei le cumpără o casă frumoasă în Olgiata, o proprietate uriaşă la
douăzeci şi cinci de kilometri de Roma, păzită bine de porţi închise şi gardieni în
uniformă.
Simonetta era o soţie admirabilă. îl iubea pe Ivo şi îl trata ca pe un rege, nimic mai
mult decât ceea ce Ivo simţea că merită. Simonetta avea doar un mic defect. Când
devenea geloasă se transforma într-o sălbatică. Odată îl suspectase pe Ivo că o luase
cu el într-o călătorie în Brazilia pe una din cumpărătoare. Ivo fusese de-a dreptul
indignat de acuzaţia ei. înainte ca cearta să se termine, toată casa arăta ca scena unui
măcel. Nici o farfurie sau o bucată de mobilă nu au mai rămas intacte şi cea mai mare
parte s-au spart de capul lui Ivo. Simonetta îl alergase prin casă cu un satâr în mână,
ameninţând că îl va ucide apoi se va omorâ şi pe ea şi lui Ivo i-a trebuit toată puterea
pentru a-i smulge cuţitul. Au ajuns să se zvârcolească şi să se lupte pe podea şi în cele
din urmă Ivo îi sfâşie
hainele făcând-o să-şi uite supărarea. După acel incident Ivo deveni foarte discret. îi
spuse cumpărătoarei că nu mai poate face alte călătorii cu ea şi avu grijă ca nici cea
mai măruntă suspiciune să nu planeze asupra lui. Ştia că este cel mai norocos om din
lume. Simonetta era tânără, frumoasă, inteligentă şi bogată. Le plăceau aceleaşi
lucruri, aceiaşi oameni. O căsătorie perfectă, iar Ivo se întreba câteodată în timpce
transfera câte o fată din etapa doi în trei, şi pe alta din patru în cinci, de ce continua să
fie necredincios. Apoi ridica din umeri şi îşi zicea filozofic: cineva trebuie să le facă
fericite şi pe femeile astea.