Sidney Sheldon - Churry-Burry

este în spatele acestor accidente, nu a obţinut ceea ce-şi dorea. Viaţa dumneavoastră
este încă în pericol.
- Atunci va trebui ca poliţia să o protejeze, spuse Rhys.
Max clipi des şi spuse pe un ton inexpresiv:
- Nu vă faceţi probleme, domnule Williams. N-am scăpat-o din ochi din clipa în care
s-a căsătorit cu dumneavoastră.
Capitolul 47
B6RUAI. Luni; 1 decembrie, om 10 a.m.
Durerea era de nesuportat şi îl chinuia deja de patru săptămâni. Doctorul îi lăsase
nişte medicamente, însă lui Walther Gassner îi era teamă să le ia. Trebuia mereu să
vegheze ca Anna să nu încerce să-l ucidă din nou sau să încerce să scape.
r Ar trebui să fiţi în spital, îi spuse doctorul. Aţi pierdut foarte mult sânge...
- Nu! Era ultimul lucru pe care Walther şi-l dorea. Chemase doctorul companiei
pentru că ştia că nu va raporta nimic. Walther nu-şi putea permite ca poliţia să-şi bage
nasul peste tot. Nu acum. Doctorul cususe în tăcere rana deschisă, cu ochii plini de
curiozitate. Când termină, îl întrebă pe Walther:
-Nu doriţi să trimit o soră, domnule Gassner?
- Nu. Soţia mea... soţia mea mă va îngriji.
Aceasta se întâmplase acum o lună. Walther îi telefona secretarei spunându-i că
avusese un accident şi că rămâne acasă.
Se gândi la acel moment teribil când Anna încercase să-l ucidă cu foarfecele. Se
întorsese tocmai la timp ca să primească lovitura în umăr şi nu în inimă. Aproape
leşinase din cauza durerii şi a şocului, dar rămăsese destul de conştient pentru a o târâ
pe Anna până în dormitor unde o încuiase pe dinăuntru. Şi tot timpul Anna strigase:
„Ce-ai făcut cu copiii? Ce-ai făcut cu copiii?"
De atunci Walther o ţinea în dormitor. îi pregătea singur mesele. I le ducea sus pe o
tavă, descuia uşa şi intra. Anna stătea ghemuită într-un colţ şi şoptea:
„Ce-ai făcut cu copiii?"
Câteodată deschidea uşa dormitorului şi o găsea cu urechea lipită de perete,
aşteptând să audă zgomotele făcute de fiul şi fiica lor. Casa era goală acum, cu
excepţia lor. Walther ştia că îi rămăsese foarte puţin timp. Gândurile i-au fost
întrerupte de un zgomot slab. Ascultă. Apoi îl auzi din nou. Cineva se mişca prin holul
de la etaj. Nu putea să fi intrat nimeni în casă. închisese cu mâna lui toate uşile.
Sus, Frau Mendier ştergea praful. Lucra cu ziua şi astăzi venise doar pentru a doua
oară în casă, Nu-i plăcea. Când venise miercurea trecută, Hprr Gassner o urmase prin
casă de parcă s-ar fi aşteptat să fure ceva. Când încercase să urce la etaj pentru a face
curăţenie, el o oprise supărat, îi dăduse banii şi o expediase. Era ceva în felul în care se
purta care o înspăimântase.
Astăzi, nu se vedea nicăieri. Gott sei Dank. Erau Mendler intră în casă cu cheia pe
care o luase săptămâna trecută şi urcă la etaj. Casa era anormal de liniştita şi ea trase
concluzia că nimeni nu era în ea Făcu curăţenie într-unul din dormitoare şi găsi pe jos
nişte mărunţiş şi o cutiuţă de aur cu pilule. Porni prin hol spre celălalt dormitor şi
încercă să deschidă uşa. Era încuiată. Ciudat. Se întrebă dacă se păstra ceva valoros
înăuntru. Apăsă din nou pe clanţă şi o voce de dincolo de uşă şopti:
- Cine e?
i Frau Mendler îşi trase repede mâna de pe clanţă, speriată,