Sidney Sheldon - Churry-Burry

În seara aceea au luat cina la Mirander şi Rhys se purtă fermecător şi impersonal.
De parcă se ascundea în spatele unui zid de cuvinte, construind un paravan de vorbe
goale pentru a-şi ascunde simţămintele. Elizabeth ar fi vrut să rămână singură cu Rhys.
Când au terminat cina era deja trecut de miezul nopţii şi ea spera că se vor întoarce la
hotel. în loc de asta el îi spuse:
- Vreau să-ţi arăt ceva din viaţa de noapte de la Rio.
Făcură turul cluburilor de noapte şi peste tot Rhys era bine cunoscut. Indiferent
unde intrau Rhys era imediat în centrul atenţiei, fermecând pe toată lumea. Au fost
invitaţi să se aşeze la mesele altora şi grupuri de oameni veneau la masa lor. Elizabeth
şi Rhys n-au fost lăsaţi nici o clipă singuri. Lui Elizabeth i se păru că este o manevră
intenţionată, că Rhys îi punea anume pe aceşti oameni între el şi ea. înainte au fost
Prieteni, dar acum erau - ce? Elizabeth ştia doar că apăruse o barieră nevăzută, care îi
despărţea. De ce anume se temea Rhys?
La cel de-al patrulea club de noapte, unde au fost invitaţi la masa unor prieteni ai lui
Rhys, Elizabeth se săturase deja până peste cap de ei. întrerupse conversaţia dintre
Rhys şi o frumoasă spaniolă:
- încă n-am avut prilejul să dansez cu soţul meu. Sunt sigură că ne vei scuza.
Rhys îşi ridică repede ochii, surprins, apoi se sculă în picioare.
- Mă tem că mi-am neglijat mireasa, le spuse el celorlalţi vesel. îi luă mâna lui
Elizabeth şi o conduse pe ringul de dans. Ea se ţinea ţeapănă şi el îi privi faţa, apoi
spuse:
- Eşti nervoasă.
Da, avea dreptate, dar era nervoasă pe ea însăşi. Ea era cea care stabilise regulile şi
acum se supăra că Rhys nu avea de gând să le încalce. Dar, de fapt, era mult mai mult
decât asta. Nu ştia ce simte Rhys pentru ea. Respecta înţelegerea lor dintr-un
sentiment al onoarei, sau doar pentru că nu-l interesa persoana ei? Trebuia să afle.
- îmi pare rău pentru aceşti oameni, Liz, dar sunt oameni de afaceri şi, într-un fel
sau altul, ne pot fi de ajutor.
Deci îşi dăduse seama ce simţea ea. îi simţea braţele în jurul ei, corpul lipit de al ei.
Se gândi; e aşa de bine. Totul la Rhys era potrivit şi bine pentru ea. Erau făcuţi unul
pentru altul. O ştia. Dar ştia el oare cât de mult îl dorea? Mândria n-ar fi lăsat-o
niciodată să se dea de gol. Şi totuşi trebuia să simtă şi el ceva. Elizabeth închise ochii şi
se apropie şi mai mult de el. Timpul se oprise în loc şi nu mai existau decât ei doi,
muzica şi magia acestei clipe. Ar fi dansat toată viaţa în braţele lui Rhys. Se relaxa şi se
dărui cercetării lui şi clipei de vrajă. Simţi pe coapsă excitarea lui. deschise ochii şi
ridică privirea spre el. Văzu în ochii lui ceea ce nu mai văzuse niciodată, o dorinţă,o
nevoie puternică la fel ca a ei. Când îi vorbi, vocea lui Rhys era răguşită.
- Hai să ne întoarcem la hotel. Elizabeth nu putea scoate nici un sunet. Când o ajută
să-şi pună haina, degetele lui ardeau pielea ei.
În maşină au stat departe unul de celălalt, ferindu-se să se atingă. Elizabeth se simţi
în flăcări.Îi păru o eternitate drumul până la hotel. Nu credea că mai poate aştepta nici
măcar o secundă. Uşa se trânti în spatele lor şi în aceeaşi clipă s-au îmbrăţişat cu o
foame sălbatică, tandră, care îi făcu pe amândoi să tremure. Era în braţele lui şi Rhys o
săruta cu o ferocitate pe care nu i-o bănuise niciodată. O ridică în braţe şi o duse în
dormitor. Nu puteau scăpa de hainele lor destul de repede. Ne purtăm ca nişte copii,
se gândi Elizabeth şi se întrebă de ce aşteptase Rhys atât de mult timp. Dar acum nu