Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Trebuie să înţelegeţi. „Roffe şi Fiii" îmi este dragă ca propria-mi viaţă. Este familia
mea. Când voi pleca de aici va fi ca şi cum aş pleca de acasă. O parte din inimă îmi va fi
sfâşiată. Mai mult decât orice pe lume îmi doresc să rămân aici, spuse el ştergându-şi
fruntea. Dar am primit o ofertă mai bună de la o altă companie şi trebuie să mă
gândesc la soţia, copiii şi soacra mea. înţelegeţi, nu?
Rhys era rezemat comod de spatele scaunului, cu picioarele întinse neglijent în faţa
lui.
- Bineânţeles, Roberto. Ştiu cât de mult înseamnă această companie pentru tine. Ai
petrecut mulţi ani aici. Totuşi, un om trebuie să se gândească şi la familia lui.
- Mulţumesc, spuse Roberto, recunoscător. Ştiam că pot conta pe tine, Rhys.
- Cum rămâne cu contractul pe care l-ai semnat? Tumas ridică din umeri.
- O bucată de hârtie. O vom rupe, nu? Ce sens are un contract dacă omul este
nefericit?
Rhys aprobă dând din cap.
- Tocmai de aceea am venit până aici. Roberto, ca să te facem fericit.
Tumas suspină.
- Oh, mă tem că e prea târziu. Am promis deja că voi lucra pentru cealaltă
companie.
- Ştie această companie că vei face închisoare? Îl întrebă Rhys pe un ton de
conversaţie. Tumas căscă gura.
- închisoare?
- Da, continuă Rhys. Guvernul Statelor Unite a cerut fiecărei companii care face
afaceri peste ocean să prezinte o listă cu toate mitele pe care le-au plătit în ultimii zece
ani. Din păcate, Roberto, eşti implicat până peste cap. Ai încălcat câteva legi. Noi
aveam de gând să te protejăm - dar dacă nu mai vrei să lucrezi pentru noi, nu mai
există nici un motiv să o facem, nu-i aşa?
Toată culoarea dispăruse din obrajii lui Roberto.
- Dar... dar am făcut-o pentru companie, protestă el. Nu făceam decât să mă supun
ordinelor primite.
Rhys dădu din cap plin de înţelegere şi simpatie.
- Bineânţeles. Poţi să explici asta guvernului cu ocazia procesului tău.
Rhys se ridică în picioare şi îi spuse lui Elizabeth.
- Cred că ar fi mai bine să plecăm.
- Stai puţin, ţipă Roberto. Nu poţi pleca acum. -âncurci lucrurile, Roberto. Tu eşti cel
care vrea să
plece.
Tumas îşi ştergea fruntea din nou, iar buzele i se contractau într-un spasm nervos.
Se îndreptă spre fereastră şi privi afară. în încăpere se făcu linişte. în cele din urmă,
fără să se întoarcă, Roberto spuse:
- Şi dacă rămân, voi fi protejat?
- Până-n pânzele albe, îl asigură Rhys.
Erau în Mercedes, iar şoferul slab şi cu pielea măslinie îi ducea înapoi în oraş.
- L-ai şantajat, declară Elizabeth. Rhys o aprobă.
- Nu ne putem permite să-l pierdem. Avea de gând să plece la o companie rivală.
Ştie multe despre afacerile noastre. Ne-ar fi trădat.
Elizabeth îl privi şi îşi zise că mai are multe de învăţat, mai ales de la el.