Sidney Sheldon - Churry-Burry

Ivo reuşea întotdeauna să aibă cam o duzină de fete în diferite etape de pregătire.
Existau cinci etape, în etapa numărul unu erau fetele pe care tocmai le cunoscuse.
Acestea primeau zilnic telefoane, flori şi ; volume subţiri de poezie erotică. în etapa
numărul doi se aflau cele cărora le trimitea mici cadouri, eşarfe Gucci, cutii de
porţelan umplute cu ciocolăţi Perugina. Cele din etapa trei primeau bijuterii, haine şi
erau duse la cină la El Toula sau Taverna Flavia. în următoarea etapă fetele împărţeau
patul cu Ivo şi erau delectate cu formidabilele lui aptitudini de amant. O întâlnire cu
Ivo era o operă de artă. Apartamentul lui de pe Via Margutta, frumos decorat, se
umplea de flori, garofani sau papaveri, muzica putea fi arii din opere, clasică sau rock
în funcţie de preferinţele fetei. Ivo era şi un bucătar extraordinar, iar una din ;
specialităţile lui purta un nume potrivit pollo alia I cacciatora, puiul vânătorului. După
cină, şampania răcită în prealabil, urma să fie băută în pat... Ah,, da, Ivo adora etapa a
patra.
Dar etapa a cincea era probabil cea mai delicată. Consta dintr-un discurs de rămas
bun care le rupea inima, un cadou generos şi un arrivederci spus cu lacrimi în ochi.
Dar acestea aparţineau trecutului. Acum Ivo Palazzi aruncă o scurtă privire în
oglinda de deasupra patului şi se îngrozi când îşi văzu faţa plină de sânge şi zgârieturi.
Arăta de parcă l-ar fi atacat o maşină de
treierat.
- Uite ce mi-ai făcut! strigă el. Cara, ştiu că nu ai vrut.
Se apropie de pat ca să o ia în braţe pe Donatella. Braţele ei moi zburară în jurul lui
şi în timp ce el începu să o strângă la piept, ea îşi înfipse unghiile lungi şi ascuţite în
spatele lui gol şi îl zgârie ca o pisică sălbatică. Ivo ţipă de durere.
- Urlă! strigă Donatella. Dacă aş avea un cuţit , ţi-aş tăia cazzo şi ţi-aş vârâ-o în gâtul
tău mizerabil.
- Te rog, imploră Ivo. Te vor auzi copiii.
- Să audă! se răsti ea ţipând. E timpul să afle ce fel de monstru este tatăl lor.
Ivo făcu un pas spre ea.
- Carissima...
- Să nu îndrăzneşti să mă atingi! Mai bine mă culc cu primul marinar sifilitic şi beat
pe care îl întâlnesc pe stradă decât să te las să te apropii de mine.
Ivo se îndreptă, jignit în orgoliul lui.
- Nu aşa vorbeşte mama copiilor mei.
- Vrei să vorbesc frumos? Vrei să te tratez altfel decât ca pe un vierme ce eşti? Vocea
ei se ridică tot mai sus. Atunci dă-mi ceea ce vreau!
Ivo privi nervos spre uşă.
- Carissima - nu pot. Nu am.
- Atunci, fă rost, strigă ea. Ai promis!
Devenea isterică din nou şi Ivo îşi zise că ar fi mai bine să dispară cât mai repede de
acolo înainte ca vecinii să cheme din nou carabinierii.
- îmi trebuie timp ca să adun un milion de dolari, spuse el mângâietor. Dar - voi
reuşi.
Îşi puse pe el în grabă chiloţii şi pantalonii, ciorapii şi pantofii în timp ce Donatella
se plimba furioasă prin cameră, sânii ei magnifici, mari şi fermi legănându-se în aer şi
Ivo se gândi din nou: Dumnezeule! Ce femeie! Cât de mult o ador! întinse mâna după
cămaşa pătată de sânge. N-avea timp să o schimbe. O îmbrăcă, simţind cum i se