Sidney Sheldon - Churry-Burry

Poţi aştepta? Trebuie să vorbesc cu un alt computer.
Da, sigur. Max aşteptă.
Maşina, care cunoştea diagnosticul doctorului, începu să vorbească. Am aflat.
Continuă. Stare nervoasă. Altceva?
Câteva vânătăi şi contuzii pe coapse şi fese. Explicaţia? Nici una. Continuă, te rog.
O notă de plată pentru pantofi de bărbaţi... o pălărie de la Rose Valois... pateu de
ficat de la Fauchon... salonul-de coafură Carita... un dineu de opt persoane la
Maxime... un halat bărbătesc de laSulka...
Max opri computerul. Ceva îl deranja. Ceva în legătură cu notele de plată. Realiză
imediat despre ce i era vorba. Toate erau semnate de doamna Hélène Roffe-Martel.
Nota de plată pentru hainele bărbăteşti... restaurantul - toate conturile erau pe
numele ei. Interesant.
Apoi urmă primul capăt de fir.
O companie pe numele de Belle Paix cumpărase un timbru fiscal pentru teren. Unul
dintre propietarii firmei se numea Charles Dessain. Iar numărul asigurării lui Charles
Dessain era acelaşi cu al lui Charles Martel. Un mic secret.
Povesteşte-mi despre Belle Paix, ceru Max.
Belle Paix este proprietatea lui René Duchamps şi Charles Dessain cunoscut ca
Charles Martel.
Ce face la Belle Paix?
Deţine o vie. La cât se ridică capitalul firmei?
La patru milioane franci. De unde şi-a luat Charles Martel partea lui de bani?
De la Chez ma Tante.
Casa mătuşii tale?
Pardon. O expresie din argoul francez. Numele corect este Creditul Municipal. Este
via profitabilă? Nu. Au dat faliment.
Max avea nevoie de mai multe. Continuă să vorbească cu prietenii lui, cercetând,
linguşindu-se, punând întrebări. Computerul de la asigurări îi mărturisi lui Max că
există o înştiinţare în dosar cu privire la o posibilă fraudă de asigurare. Max simţi ceva
delicios trezindu-se în el.
Povesteşte-mi despre fraudă, ceru el. Şi au început să vorbească aşa ca două femei
care bârfesc pe deasupra rufelor puse la uscat.
'Când Max termină, îi făcu o vizită unui bijutier pe nume Pierre Richaud.
într-o jumătate de oră Max ştia deja până la ultimul franc câte bucăti din bijuteriile lui
Hélène Roffe-Martel i -au fost copiate. Puţin peste două milioane de franci, suma pe
care Charles Martel o investise în vie. Deci Charles Dessain-Martel a fost destul de
disperat pentru a fura bijuteriile soţiei.
Ce alte acte disperate a mai comis oare?
Mai exista un punct care îl interesa pe Max. S-ar fi putut să aibă o foarte mică
importanţă, dar Max, metodic cum era, şi-l înregistra în memorie. Era o notă de plată
pentru cumpărarea unor bocanci de alpinist. Max era confuz pentru că alpinismul nu
se potrivea cu imaginea sa despre Charles Dessain-Martel, un bărbat atât de dominat
de soţia lui încât nu-i permitea nici măcar un cont la bancă şi era obligat să fure pentru
a face o investiţie.
Nu, Max nu-l vedea pe Charles Martel urcând munţii. Se întoarse la computerele
sale.