Sidney Sheldon - Churry-Burry

frecă la ochi ca să-şi alunge somnul şi îşi întoarse privirile spre râul murdar şi umflat
de ploaie.
Parcă apăru de nicăieri. Arăta ca un peşte mare, alb, plutind cu burta în sus şi
primul gând al sergentului Hiller a fost: dacă-l tragem la bord o să pută groaznic. Era
cam la zece metri de tribord şi şalupa se îndrepta în direcţia lui. Dacă deschidea gura,
afurisitul ăsta de peşte îi va întârzia ieşirea din tură. Vor trebui să se oprească şi să-l
agate şi fie îl vor trage lângă şalupă, fie îl vor lega cu un cablu,Indiferent ce vor face, va
ajunge târziu la Fio. Ei bine,nu trebuia să raporteze. Dacă nu l-ar fi văzut? Dacă... ; Se
îndepărtau tot mai mult.
Sergentul Hiller strigă:
- Comisare, un peşte pluteşte la douăzeci grade tribord. Pare a fi un rechin.
Motorul diesel îşi schimbă brusc ritmul şi şalupa încetini. Comisarul Gaskins veni
lângă el.
- Unde? întrebă el.
Acum torma întunecată dispăruse, ascunsă de ploaie.
- E pe acolo.
Comisarul Gaskins ezită. Şi el era nerăbdător să ajungă acasă. Ar fi vrut să ignore
afurisitul ăsta de peşte.
- E destul de mare pentru a crea probleme navigaţiei?
Sergentul Hiller se luptă cu sine însuşi şi pierdu.
- Da, spuse el.
Aşa că şalupa fluvială întoarse şi porni încet spre locul unde obiectul fusese văzut.
Apăru din nou pe neaşteptate, chiar sub provă şi amândoi poliţiştii priveau nemişcaţi
cu ochii măriţi. Era trupul unei fete tinere.
Era goală cu excepţia unei funde roşii legate de gâtul umflat.
Capitolul39
În momentul în care sergentul Hiller şi comisarul Gaskins pescuiau din Tamisa
corpul fetei ucise, de cealaltă parte a Londrei Comisarul Max Hornung intra în holul de
marmură gri şi albă al Noului Scotland Yard. Doar faptul că trecuse de uşile înalte îl
făcu pe Max Hornung să se umple de mândrie. Toţi aparţineau aceleiaşi fraternităţi.
Lui Max îi plăceau foarte mult englezii. Singura lui problemă era capacitatea lor de a
comunica cu el. Englezii îşi vorbeau limba atât de ciudat.
Poliţistul de la intrare îl întrebă:
- Cu ce vă pot ajuta, domnule?
- Am o întâlnire cu inspectorul Davidson.
- Numele, vă rog?
Max repetă încet, cât mai clar.
- Inspectorul Davidson. Poliţistul îl privi cu interes:
- Numele dumneavoastră este inspectorul Davidson? -Numele meu nu este
inspectorul Davidson.
Numele meu este Max Hornung.
Poliţistul îl întrebă pe un ton de scuză:
- ertaţi-mă, domnule, nu vorbiţi engleza?
Cinci minute mai târziu, Max se afla în biroul inspectorului Davidson, un bărbat
solid, de vârstă mijlocie, roşu la faţă şi cu dinţi galbeni, neregulaţi. O figură tipic
britanică, se gândi Max fericit.