Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Indiferent cât de mult am vrea să vă ajutăm, domnişoară Roffe, în primul rând
suntem responsabili faţă de acţionarii noştri.
Exact genul de afirmaţie, se gândi Elizabeth, pe ; care bancherii o serveau văduvelor
şi orfanilor înainte de a-i scoate din casă pentru neplata ipotecii. Dar de data asta ea
era pregătită pentru Herr Badrutt.
- ... consiliul de administraţie al băncii mi-a cerut să vă informez că banca îşi cere
împrumutul înapoi.
- Mi s-a spus că am nouăzeci de zile la dispoziţie, zise Elizabeth.
- Din nefericire, noi suntem de părere că nu mai putem aştepta. Vă informez de
asemenea că toate celelalte bănci au ajuns la aceeaşi decizie.
Dacă băncile refuzau să o ajute nu mai exista nici o şansă să păstreze compania
privată.
- îmi pare rău, că vă aduc veşti atât de proaste, domnişoară Roffe, dar am simţit că
trebuie să v-o spun personal.
- Ştiţi, bineânţeles că „Roffe şi Fiii" este încă o companie foarte puternică şi
sănătoasă.
Herr Badrutt dădu din cap.
- Bineânţeles. Este o companie grozavă.
- Şi totuşi nu vreţi să mai aşteptaţi.
Herr Badrutt o privi un moment apoi spuse:
- Banca este de părere că problema este doar managementul, domnişoară Roffe.
Dar... Badrutt ezită.
- Dar nu credeţi că cineva ar fi capabil să conducă compania?
- Mă tem că aveţi dreptate. Badrutt se pregăti să se ridice.
- Dar dacă altcineva ar fi preşedintele companiei? Badrutt clătină din cap.
- Am discutat această posibilitate. Nu credem că vreunul dintre actualii membrii ai
consiliului de conducere are capacitatea de a... - Mă gândeam la Rhys Williams.
Capitolul 38
Sergentul Thomas Hiller de la poliţia fluvială de pe Tamisa nu era în formă. îi era
somn, se simţea plin de pofte trupeşti şi umezeala îl pătrunsese până la oase ; şi nici
măcar nu-şi dădea seama care dintre ele este cea mai groaznică.
âi era somn pentru că logodnica sa, Fio, ţinuse treaz toată noaptea certându-se cu
el; îi era foame pentru că atunci când în sfârşit se săturase să mai urle la el, întârziase
deja şi nu mai avu timp să mănânce nimic: era în călduri pentru că refuzase să-l lase să
o atingă ; şi era ud din cap până în picioare pentru că şalupa pe care călătorea era
lipsită de confort, iar vântul bătea ploaia în cabina timonei unde se afla el. în zile ca
acestea aveai afurisit de puţine de văzut şi afurisit de puţine lucruri de făcut. Poliţia
fluvială de peTamisa supraveghea o distanţă de aproximativ o sută de kilometri de-a
lungul fluviului de la Dartford Creek până la Staines Bridge şi de obicei sergentului
Hiller îi plăcea meseria lui. Dar nu când era într-o pasă atât de proastă. Să le ia dracu
pe toate femeile! Se gândi la Fio, la cum arăta ea în pat, goală, cu buzele ţuguiate şi
sânii bălăngănindu-se în timp ce ţipa la el. îşi privi ceasul. încă o jumătate de oră şi
tura asta înfiorătoare se va termina. Şalupa se întoarse şi porni înapoi
spredebarcaderul Waterloo. Acum singura lui problemăera ce să facă mai întâi: să
doarmă, să mănânce sausă-i tragă una lui Fio. Poate toate trei deodată, se gândi el. Se