Sidney Sheldon - Churry-Burry

Max păşi pe nisipul plajei, se aşeză pe o stâncă, închise ochii şi începu din nou să se
concentreze, luând la rând bucăţile, mişcându-le, disecându-le,rearanjând jocul de
puzzle.
Douăzeci de minute mai târziu ultima bucată căzu la locul ei. Max deschise larg
ochii şi se gândi admirativ. Bravo! Trebui să mă întâlnesc cu omul care s-a gândit la
asta.
După aceea comisarul Max Hornung se mai opri în două locuri, mai întâi undeva
lângă Olbia şi apoi în munţi. După care luă cursa de după-amiază spre Zurich. ' Biletul
cel mai ieftin.
Capitolul 3 7
Şeful securităţii de la „Roffe şi Fiii" îi spunea lui Elizabeth:
- S-a întâmplat totul atât de repede, domnişoară Roffe. Nu am putut face nimic.
Până când am pus înfuncţie echipamentul contra incendiilor, întregullaborator era
scrum.
Găsiseră rămăşiţele carbonizate ale corpului lui Emil Joeppli. Nu se putea şti dacă
formula lui fusese luată din laborator înainte de explozie.-
- Clădirea laboratorului era sub pază permanentă, nu-i aşa?
- Da, noi...
- De cât timp răspunzi de securitatea departamentului?
- De cinci ani. Eu...
- Eşti concediat.
Şeful securităţii vru să protesteze, apoi se răzgândi.
- Da, am înţeles.
- Câţi oameni ai la dispoziţie?
- Şaizeci şi cinci.
Şaizeci şi cinci! Şi nu l-au putut salva pe Emil Joeppli.
- Le dau un preaviz de douăzeci şi patru de ore, spuse Elizabeth. Vreau săplece toţi
de aici.
- Domnişoară Roffe, nu credeţi că sunteţi nedreaptă? Elizabeth se gândi la Emil
Joeppli şi la formula de
o imensă valoare care fusese furată şi la microfonul care fusese ascuns în biroul ei.
Avea toate motivele din lume ca să fie nedreaptă.
- Dispari, îi spuse ea.
ân fiecare clipă a dimineţii Elizabeth se strădui să uite imaginea corpului carbonizat
al lui Emil Joeppli şi a laboratorului său plin de animale arse. încercă să nu se
gândească la ce însemna pierderea formulei pentru companie. Exista posibilitatea ca o
companie rivală să breveteze formula şi Elizabeth nu putea face nimic. Era o junglă.
Când concurenţa crede că ai ajuns într-un punct slab, îşi ia toate măsurile ca să te
termine. Dar de data asta nu era o companie rivală. Acum era vorba de un prieten. Un
prieten periculos.
Elizabeth aranja ca o agenţie de securitate profesionistă să se ocupe imediat de
firma „Roffe şi Fiii". Se va simţi mult mai bine înconjurată de străini.
Telefona la spitalul din Brussel să întrebe despre starea doamnei van den Logh,
soţia ministrului belgian. Era încă în comă. Nu ştiau dacă va trăi.
Elizabeth se gândea la Emil Joeppli, la copilul mongoloid, la soţia ministrului belgian
când Rhys intră în birou. O privi şi întrebă cu blândeţe: