Sidney Sheldon - Churry-Burry

locuinţă alpină, un magazin universal cu o singură pompă de benzină în faţa uşii de la
intrare.
Max parcă maşina în faţa locuinţei şi intră.
Cam şase bărbaţi erau aşezaţi în faţa focului şi discutau între ei. Conversaţia încetă
când Max intră în cameră.
- Scuzaţi-mă, spuse el. îl caut pe Herr Hans i Bergman.
- Pe cine?
- Hans Bergman. Ghidul. Vine din acest sat.
Un bătrânel cu faţa ca o hartă a anilor săi scuipă în foc şi spuse:
- Domnule, cineva şi-a bătut joc de tine. Eu m-am născut în Lesgets. N-am auzit
până acum de Hans
Bergman.
Capitolul 34
Era prima zi când Elizabeth se întorcea la lucru, la o săptămână după moartea lui
Kate Erling. Elizabeth
intră în holul de la parter, tremurând şi răspunse ; mecanic saluturilor paznicului şi
portarului. La capătul holului văzu muncitorii înlocuind cabina sfărâmată a
ascensorului. Se gândi la Kate Erling şi îşi imagină
teroarea prin care aceasta trecuse plonjând douăsprezece etaje spre moarte. Ştia că
niciodată nu va mai fi capabilă să se urce în acel ascensor.
Când intră în birou, poşta îi fusese deja deschisă de Henriette, cea de-a doua
secretară, şi acum seebării, sau adresându-le diferitelor departamente. Sub mormanul
de hârtii se afla un plic sigilat pe care scria „Elizabeth Roffe personal". Elizabeth luă un
cuţitaş şi tăie plicul la capăt. Scoase din el o fotografie de 0 pe 10. Era un portret al
unui copil mongoloid cu ochii umflaţi şi un cap diform. De fotografie era prins un
bileţel: „Acesta este frumosulmeu fiu John. Medicamentele tale l-au făcut aşa. Te voi
ucide."
Elizabeth scăpă din mână fotografia şi biletul şi realiză că tremura toată. Henriette
intră în cameră cu un dosar.
- Documentele acestea sunt gata de semnat, domnişoară - văzu privirea lui
Elizabeth. S-a întâmplat ceva?
-Te rog cheamă-l pe domnul Williams aici.
Ochii ei s-au întors spre fotografia de pe birou. „Roffe şi Fiii" nu puteau fi
responsabili pentru ceva atât de înfricoşător.
- A fost vina noastră, spuse Rhys. Un transport de medicamente a fost etichetat
greşit. Am reuşit să aducem înapoi cea mai mare parte dar - Rhys îşi ridică neputincios
mâinile.
- Când s-a întâmplat asta?
- Acum aproape patru ani.
- Câţi oameni au fost afectaţi ?
- Cam o sută. Văzu expresia de pe faţa ei şi adăugă repede. Au primit compensări.
Nu toţi au ajuns astfel, Liz. Uite, suntem foarte atenţi. Luăm toate măsurile de
prevedere, dar oamenii sunt supuşi greşelii. Se mai întâmplă.
Elizabeth se uita cu ochii mari la copilul din fotografie.
- Este oribil.