Sidney Sheldon - Churry-Burry

- E în regulă. Dacă vă pot ajuta cu ceva... se întoarse spre Max. Cu ce vă pot ajuta,
domnule Hornung?
Max se uita ţintă la Elizabeth şi pentru primadată în viaţa lui rămase fără cuvinte.
Femeile eraupentru Max nişte creaturi la fel de străine de parcă ar fi venit de pe o altă
planetă. Erau ilogice şi imprevizibile, dominate mai mult de reacţiile emotive decât de
cele raţionale. Nu puteau fi calculate. Max a avut puţine pofte sexuale în viaţa lui,
pentru că era un om al minţii, dar era capabil să aprecieze logica precisă a sexului.
Ceea ce-l excita era construcţia mecanică a unor părţi mişcătoare care se potriveau
unele în altele şi care funcţionau ca un întreg. Asta era pentru Max poezia iubirii. însăşi
dinamica mişcării. Max era de părere că punctul de vedere al poeţilor era total greşit.
Emoţiile erau inexacte şi dezordonate, o pierdere de energie care nu putea mişca nici
cel mai mic grăunte de nisip, în timp ce cu ajutorul logicii puteai mişca lumea. Ceea cel
surprindea pe Max era faptul că se simţea în largul său lângă Elizabeth. Şi asta îl
neliniştea. Nici o femeie nu avusese un astfel de efect asupra lui. Ea părea să nu-l
găsească urât, ridicol, ca alte femei. Se forţă să-şi desprindă ochii de la ea, ca să se
poată concentra.
- Aveţi obiceiul să lucraţi până seara târziu, ; domnişoară Roffe?
- Da, se întâmplă de multe ori.
- Cât de târziu?
- Depinde. Câteodată până la zece. Alteori până la miezul nopţii sau chiar şi după
aceea.
- Deci, e ca un fel de program? Adică, cei din juruldumneavoastră ştiu de aceste
rămâneri târzii în clădire?
- Cred că da, spuse Elizabeth studiindu-l mirată.
- în seara când s-a prăbuşit ascensorul, dumneavoastră, domnule Williams şi Kate
Erling aţi lucrat împreună până târziu?
- Da.
- Dar nu aţi plecat plecat împreună?
- Eu am plecat mai devreme, spuse Rhys, am avut o întâlnire. Max îl privi pentru o
clipă, apoi se întoarse spre Elizabeth.
- La cât timp după domnul Williams aţi plecat dumneavoastră şi Kate Erling?
- Cam peste o oră, cred.
- împreună cu Kate Erling?
- Da. Ne-am luat paltoanele şi am ieşit pe coridor, vocea lui Elizabeth tremură.
Ascensorul ne aştepta.
Trenul expres spre moarte,
- Ce s-a întâmplat apoi?
- Am intrat amândouă înăuntru. Telefonul din birou a început să sune. Kate -
domişoara Erling - a spus: ! „Răspund eu" şi s-a pregătit să iasă afară. Dar eu aşteptam
un telefon de la mare distanţă pe care l-am cerut mai devreme, aşa că i-am spus că mă
duc eu să răspund.
Elizabeth se opri iar ochii i se umplură de lacrimi.
- Am ieşit din ascensor. Ea m-a întrebat dacă doresc să mă aştepte iar eu i-am spus:
„Nu, poţi să pleci". Ea a apăsat pe buton. Când am vrut să deschid uşa de la birou am
auzit ţipetele..., nu mai putea continua.
Rhys se întoarse furios spre Max Hornung.