Sidney Sheldon - Churry-Burry

Inspectorul-şef Schmied îşi plimbă mâinile prin părul des, ce încărunţea repede,
gândindu-se la ce să-i spună acestui om. Nu-l puteai insulta, nu puteai să te înţelegi cu
el. Era un idiot, înţepat cu noroc.
- Nu voi tolera incompetenţa în departamentul meu, se răsti la el. Când ceilalţi
poliţişti au venit la birou şi au citit raportul toţi au plecat la locul accidentului. Au
chemat o ambulanţă, au dus cadavrul la morgă, l-au indentificat - ştia că vorbeşte prea
repede şi se strădui să se calmeze. Pe scurt, Hornung, au făcut ceea ce trebuie să facă
un poliţist bun. în timp ce tu stăteai aici la birou, sculându-i din somn pe cei mai
importanţi oameni din Elveţia, chiar în mijlocul nopţii.
- Am crezut...
- Să nu mai crezi! De dimineaţă îmi tot cer scuze la telefon din cauza ta.
- A trebuit să aflu ...
- Hornung, cară-te de aici!
- Da, domnule. Este în regulă dacă mă duc la înmormântare? Va avea loc astăzi.
- Da! Du-te!.
- Mulţumesc, domnule. Eu...
- Pleacă odată!!
Doar peste treizeci de minute inspectorul-şef reuşi să respire din nou normal.
Capitolul 32
La biroul de pompe funebre din Sinfeld se strânsese foarte multă lume. Biroul se
afla într-o clădire veche de piatră şi marmură, bogat ornamentat şi cuprindea o
cameră de pregătire şi un crematoriu. în capelă, directorii executivi şi angajaţii firmei
„Roffe şi Fiii" ocupau primul rând de scaune. Mai în spate erau prietenii, reprezentanţii
comunităţii şi presa. Comisarul Hornung stătea jos în ultimul rând, gândindu-se că
moartea este ilogică. Omul ajungea în floarea vârstei şi atunci când avea cel mai mult
de oferit, avea pentru ce să trăiască, murea. Era ineficient.
Coşciugul era din mahon acoperit cu flori. O pagubă inutilă, se gândi Max Hornung.
Coşciugul era închis. Max înţelegea de ce. Preotul vorbea cu o voce de sfârşit de lume
„... moartea în mijlocul vrejii, născut în păcat, cenuşă cenuşei" Max nu era atent. îi
studia pe cei din capelă.
„Domnul a dat, Domnul a luat şi oamenii au început să se ridice şi să se îndrepte
spre ieşire. Serviciul religios se terminase.
Max se postă lângă uşă şi când un bărbat şi o femeie s-au apropiat, făcu un pas în
faţa femeii şi întrebă:
- Domnişoara Roffe? Aş putea să discut cu dumneavoastră?
Comisarul Max Hornung era aşezat la o masă cu Elizabeth Roffe şi Rhys Williams
într-un separeu al unei Konditorei vis-â-vis de biroul de pompe funebre. Prin fereastră
vedeau cum coşciugul este pus într-un furgon mortuar. Elizabeth întoarse capul. Ochii
ei erau bântuiţi de spaime.
- Despre ce este vorba? întrebă Rhys. Domnişoara Roffe a declarat deja tot ce ştie
unui ofiţer de poliţie.
- Domnul Rhysr Williams? întrebă Max Hornung. Doar câteva detalii care au rămas
nelămurite.
- Şi nu puteţi aştepta? Domnişoara Roffe a trecut prin foarte...
Elizabeth îşi puse mâna pe cea a lui Rhys. '