Sidney Sheldon - Churry-Burry

Nu-i trebuia decât un capăt de unde să pornească, ceva care să nu se potrivească cu
restul şi odată ce apuca acel capăt de fir începea să-l descâlcească până când un plan
strălucit sau o crimă perfectă erau date la iveală.
Faptul că Max Hornung avea o memorie fotografică îi înnebunea pe colegii lui. Max
îşi amintea imediat, indiferent ce văzuse sau auzise vreodată.
Un alt argument împotriva lui, dacă mai era nevoie de unul, erau deconturile lui, o
ruşine pentru întreaga divizie de poliţie. Prima dată când îşi prezentase o chitanţă de
decont, Oberleutnant-ul îl chemase la el în birou şi îi spusese cu blândeţe:
- Max trebuie să fi făcut o greşeală cu cifrele astea.
Ca şi cum l-ai informa pe Fischer că a făcut o greşeală stupidă sacrificându-şi
regina. Max clipi des din ochi.
- O greşeală în cifrele mele?
- Da. De fapt mai multe, spuse Oberleutnant-ul arătând cu degetul hârtia din faţa
lui. Transport prin oraş, optzeci de cenţi. întoarcere, optzeci de cenţi. îl privi pe Max şi
spuse: costul unei călătorii cu taxiul este de cel puţin treizeci şi patru de franci un
drum.
- Da, domnule. De aceea am luat autobuzul. Oberleutnant-ul deschise gura şi se
holbă la el.
- Autobuzul?
Nici unui poliţist nu i se cerea să călătorească cu autobuzul dacă lucra la un caz. Nu
se mai pomenise aşa ceva. Singurul răspuns care îi trecu prin minte a fost:
- Ei bine, nu-i necesar. Adică... sigur, nu vreau să încurajăm cheltuielile, dar avem un
buget destul de mare. Şi, Hornung, încă ceva - ai fost plecat pe teren timp de trei zile.
Ai uitat să-ţi treci mesele.
- Nu, Herr Oberleutnat. Am băut doar cafea dimineaţa şi mi-am pregătit singur
prânzul luând cu mine o gentuţă cu mâncare. Acolo am trecut doar cinele.
Aşa era. Trei mese de seară, total: şaisprezece franci. Probabil mâncase la bucătăria
săracilor. Oberleutnant-ul îi replică rece: comisar Hornung, acest departament există
de o sută de ani şi sper să mai funcţioneze încă o sută de ani. Anumite tradiţii trebuie
respectate. Flutură sub nasul lui Max decontul lui. Gândeşte-te la colegii tăi. la
chitanţa, refă-o şi întoarce-te.
- Da, Herr Oberleutnant. îmi ... pare rău că am greşit.
- Nu-i nimic, eşti încă nou aici, spuse Oberleutnant-ul generos.
Treizeci de minute mai târziu comisarul Max Hornung se întoarse cu chitanţa
refăcută. Scăzuse cheltuielile cu trei cenţi.
Acum, în această zi de noiembrie, inspectorul-şef Schmied ţinea în mână raportul lui
Hornung în timp ce autorul se afla în faţa lui. Comisarul Max Hornung era mbrăcat
într-un costum albastru deschis, pantofi maron şi ciorapi albi. în ciuda hotărârii
interioare, a respiraţiei de calmare yoga, inspectorul-şef se trezi urlând la el.
- Ai fost de serviciu când s-a anunţat accidentul. Era treaba ta să anchetezi şi tu
apari la locul accidentului cu paisprezece ore mai târziu. întreaga poliţie din Noua
Zeelandă putea fi adusă aici şi trimisă înapoi în acest timp.
- Oh, nu, domnule. Timpul de zbor din Noua Zeelandă la Zurich este ...
- Of, taci din gură!