Sidney Sheldon - Churry-Burry

Câteodată, în mijlocul unei zile, se întorcea şi îl vedeape Walther în pragul uşii, venit
acasă de la birou, iar Anna îşi dădea seama că într-un fel trecuse încă o zi.
- Vino lângă noi, spunea ea. Jucăm un joc.
- Ai pregătit cina? o întreba Walther, iar Anna se ; simţea brusc vinovată. Va trebui
să-i acorde maimultă atenţie lui Walther şi mai puţină copiilor, dar în ziua următoare
se întâmpla acelaşi lucru. Gemenii erau ca un magnet căruia nu-i rezista, Anna încă
îliubea foarte mult pe Walther şi încerca să-şi diminueze sentimentul de vinovăţie
spunându-şi că gemenii sunt şi o parte din el. în fiecare noapte, de îndată ce Walther
adormea, Anna se strecura din pat, se furişa în camera copiilor şi rămânea acolo
privindu-i până dimineaţa. Apoi se întorcea în dormitor înainte ca Walther să se
trezească.
Odată, în mijlocul nopţii, Walther intră în camera copiilor şi o surprinse.
- Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici?
- Nimic, dragul meu, doar...
- Du-te înapoi în pat! Niciodată nu-i mai vorbise aşa.
A doua zi la micul dejun Walther îi spuse: _ Cred că ar trebui să ne luăm o vacanţă.
Ne va face la amândoi bine să plecăm undeva.
- Dar, Walther, copiii sunt prea mici să călătorească.
- Mă gândeam să plecăm doar noi doi.
- Nu pot să-i părăsesc, spuse Anna clătinând din cap.
Walther îi luă mâna şi îi spuse:
- Vreau să uiţi copiii.
- Să uit copiii? spuse ea şocată.
- Anna, îţi aminteşti cât de bine ne-am simţit împreună înainte de a rămâne
însărcinată? Ce bine ne-am distrat? Cât de bucuroşi eram, doar noi doi, fără nimeni
altcineva în jurul nostru?
Iar Anna pricepu. Walther era gelos pe copii.
Săptămâni şi luni treceau în grabă. Walther nicimăcar nu se apropia de copii. De
ziua lor de naştere Anna le cumpără cadouri minunate. Walther reuşea mai tot timpul
să rămână în oraş, pentru a rezolva diferite afaceri. Anna nu mai putea să se lase
păcălită. Adevărul era că pe Walther nu-l interesau copiii. Anna simţea că probabil e şi
vina ei, pentru că ea era prea interesată de ei. Obsedată era cuvântul folosit de
Walther. îi ceruse să consulte un doctor, iar Anna acceptase pentru a-i face plăcere.
Dar doctorul era un tâmpit. în momentul în care începu să-i vorbească,
Anna îl ignoră, lăsându-şi mintea să se îndepărteze de prezent până când îl auzi
spunându-i:
- Consultaţia s-a terminat, doamnă Gassner. Ne întâlnim săptămâna viitoare?
- Bineânţeles.
Nu s-a mai întors niciodată.
Anna simţea că era problema lui Walther, dar şi a ei. Dacă greşeala ei era că îşi
iubea copiii prea mult, a lui Walther era că nu-i iubea destul.
Anna învăţă să nu vorbească despre copii în prezenţa lui Walther, dar abia aştepta
ca el să plece la birou pentru a se întoarce în camera lor şi a se juca cu ei. Doar că
acum nu mai erau bebeluşi. Şi- au sărbătorit deja a treia aniversare şi Anna putea să
vadă cum vor arăta ca adulţi. Peter era înalt pentru vârsta lui, iar corpul lui era
puternic şi atletic ca al tatălui său. Anna îl ţinea în braţe şi îi fredona: