Sidney Sheldon - Churry-Burry

Încercă să nu se gândească. Ce făcea Rhys Williams cu viaţa lui personală era treaba
lui.
- îmi pare rău, spuse Elizabeth. Nu mi-am dat seama că e atât de târziu. Poţi să
pleci. Eu şi Kate vom termina aceste contracte.
- Atunci, ne vedem dimineaţă. Noapte bună, Kate.
- Noapte bună, domnule Rhys.
Elizabeth îl urmări plecând, apoi se concentra din nou asupra documentelor. Ar fi
vrut să-i spună despre ; progresele lui Emil Joeppli, să se bucure împreună cuel, dar
ceva o reţinu. în curând, îşi zise ea.
Pe la ora unu noaptea terminaseră. Kate Erling o întrebă:
- Asta e tot domnişoară Roffe?
- Da. Cred că ajunge pentru astăzi. Mulţumesc Kate. Vino mai târziu mâine.
Elizabeth se ridică şi îşi dădu seama că înţepenise stând pe scaun.
- Mulţumesc. Până mâine după-masă va fi totul bătut la maşină.
Elizabeth îşi luă paltonul şi poşeta şi amândouă au pornit spre uşă. Au ieşit pe
coridor şi s-au îndreptat spre ascensorul special care aştepta, cu uşile deschise.
Amândouă au intrat înăuntru. Tocmai când Elizabeth se pregătea să apese pe buton,
auziră telefonul sunând în birou.
- Răspund eu, domnişoară Roffe, spuse Kate Erâing. Mergeţi înainte. Şi ieşi din
ascensor.
Jos în hol, paznicul de noapte privi pupitrul de control şi văzu cum se aprinde o
luminiţă roşie care începu să coboare. Era semnalul de la ascensorul privat. Asta
însemna că domnişoara Roffe cobora. Şoferul ei aştepta într-un scaun, frunzărind o
revistă.
- Vine şefa, spuse paznicul.
Şoferul se întinse şi se ridică leneş în picioare.
Sunetul alarmei sparse liniştea din hol. Ochii paznicului s-au întors spre panoul de
control. Lumina roşie se mişca în salturi, tot mai repede, indicând coborârea
ascensorului.
Acesta scăpase de sub control.
- Dumnezeule mare! mormăi paznicul.
Alergă spre ascensor, deschise o uşă şi trase de
- Bine.
un mâner ca să activeze trânele de siguranţă. Lumina roşie continua să coboare în
viteză. Şoferul veni şi el lângă panoul de control. Văzu expresia de pe chipul paznicului.
- Ce se întâmplă?
- Fugi! ţipă paznicul. Se va prăbuşi!
Au luat-o la fugă spre peretele cel mai îndepărtat. Holul începuse să vibreze
datorită vitezei cu care cobora cabina liftului, iar paznicul se ruga: Doamne, fă să nu fie
înăuntru, şi în timp ce cabina trecea prin dreptul holului auzi urletele dinăuntru.
O secundă mai târziu, se auzi un bubuit puternic, iar clădirea" tremură de parcă ar fi
fost lovită de cutremur.
Capitolul31
Otto Schmied, inspector-şef al departamentului de criminalistică din cadrul poliţiei
din Zurich era aşezat la biroul lui cu ochii închişi, inspirând adânc aer în piept, în
manieră yoga, încercând să "se calmeze, încercând să-şi controleze furia.