Sidney Sheldon - Churry-Burry

Charles se holba la ea ştiind că indiferent ce va spune, se terminase cu el. Bijutierul
studia podeaua, jenat şi era evident că nu se simţea în largul lui.
- Stai jos, Charles Era un ordin. Charles se aşeză, şi Hélène continuă.'
- Eşti acuzat, mon cher mari, de o crimă numită ! furt. Mi-ai furat bijuteriile şi le-ai
înlocuit cu nişte imitaţiifoarte nereuşite, făcute de domnul Richaud.
Spre marea lui ruşine Charles se trezi că face pe el, ceva ce nu i se mai întâmplase
de când era copil. Roşi. Ar fi vrut cu disperare să poată pleca din cameră, măcar pentru
o clipă, ca să se spele. Nu, de fapt vroia să plece şi să nu se mai întoarcă niciodată.
Hélène ştia totul. Nu avea importanţă cum aflase. Nu va exista nici scăpare, nici milă
pentru el. Era oribil că Hélène descoperise că furase de la ea. Ha, ce va fi când va
descoperi şi motivul! Ce va fi când va afla că el intenţionase să folosească banii pentru
a scăpa de ea! Iadul va avea o nouă semnificaţie. Nimeni nu o cunoştea pe Hélène aşa
ca Charles. îl va distruge, fără să clipească, îl va transforma într-un clochard, unul din
acei vagabonzi trişti care dormeau pe străzile Parisului îmbrăcaţi în zdrenţe. Viaţa lui
seschimbase într-un emmerdement, un torent de rahat.
- Ai crezut cu adevărat că ai putea scăpa făcând ceva atât de stupid? îl întrebă
Hélène.
Charles nu scoase un cuvânt. Simţea cum pantalonii sunt tot mai uzi, dar nu
îndrăznea să privească în jos.
- L-am convins pe domnul Richaud să-mi relatezetoate amănuntele. Lui Charles îi
era frică să se gândească cum.
- Am copii ale chitanţelor pentru banii pe care i-aifurat de la mine. Te pot băga la
închisoare pentru următorii douăzeci de ani, spuse Hélène, apoi făcu o pauză. Dacă
vreau.
Cuvintele ei l-au făcut pe Charles să intre şi mai tare în panică. Experienţa îl învăţase
că o Hélène generoasă înseamnă o Hélène periculoasă. Charles se temea să o
privească. Se întreba ce anume îi va cere. Ceva monstruos, cu siguranţă.
Hélène se întoarse spre Pierre Richaud.
- Nu vei spune nimănui nimic până nu am ajuns la o hotărâre.
- Bineânţeles, doamnă Roffe-Martel, bineânţeles, bineânţeles, spuse el bâlbâinduse,
apoi privi plin de speranţă Uşa. Pot să...?
Hélène dădu din cap şi Pierre Richaud o luă la fugă.
Hélène îl urmări plecând, apoi se întoarse brusc spre soţul ei şi începu să-l studieze.
Mirosea frica lui. Şi încă ceva. Urina. Zâmbi. Charles făcuse pe el de frică. îl învăţase
bine minte. Hélène era mulţumită de Charles. Căsătoria ei mergea de minune. îl
sfărâmase şi acum era creaţia ei. Inovaţiile pe care le adusese firmei erau strălucite,
pentru că toate veniseră de la Hélène. Ea conducea o mică parte din „Roffe şi Fiii" prin
soţul ei, dar nu era suficient. Era un Roffe. Avea o avere personală imensă; căsătoriile
ei o făcuseră şi mai bogată. Dar nu banii o interesau. O interesa conducerea
companiei. Plănuise să-şi folosească propriile acţiuni, ca să cumpere altele, să
cumpere dobânda celorlalţi. Discutase deja cu ei. Erau de acord cu ea, să formeze un
grup minoritar. Mai întâi Sam îistătuse în cale, iar acum Elizabeth. însă Hélène nu avea
de gând să o lase pe Elizabeth sau pe oricine altcineva să o împiedice să obţină ceea
ce-şi dorea. Se va folosi de Charles pentru a reuşi. Şi dacă ceva nu mergea cum
trebuie, el va fi ţapul ispăşitor.