Sidney Sheldon - Churry-Burry

Veştile proaste erau răspândite cu generozitate. Dacă exista un raport că un pacient
murise ca urmare a unui tratament cu medicamente produse de o firmă -concurentă,
într-o jumătate de oră cel puţin o duzină ,de oameni dădeau telefoane în jurul lumii.
„Apropo, ai auzit ce s-a întâmplat cu...?"
Deşi la suprafaţă toate companiile erau în cele mai bune relaţii unele cu celelalte.
Conducătorii celor mai mari firme se întâlneau în mod regulat pentru a se informa
reciproc despre progresele în domeniu, iar la una din aceste întâlniri a fost invitată şi
Elizabeth. Era singura femeie prezentă. S-a discutat despre problemele lor comune.
Preşedintele uneia dintre cele mai mari companii, un ţap bătrân şi plin de sine, care
o urmărise peElizabeth toată seara, îi spuse:
- Restricţiile guvernamentale devin pe zi ce trece tot mai lipsite de raţiune. Dacă un
geniu ar inventa i aspirina mâine, guvernul nu ar aproba-o, îi zâmbi el superior lui
Elizabeth. Şi ştii, micuţă doamnă, de când avem aspirina?
Micuţa doamnă replică:
- Din secolul patru â.e.n., când Hipocrate a descoperit salicin în coaja copacului de
salcie.
El se holbă la ea, zâmbetul îi muri pe buze şi îi spuse:
- Exact. Apoi dispăru.
Conducătorii companiilor erau toţi de acord că una dintre cele mai mari probleme
ale lor erau firmele imitatoare care furau formula unor medicamente de succes, le
schimbau numele şi le aruncau pe piaţă. Firmele serioase pierdeau din cauza lor sute
de milioane în fiecare an.
În Italia nici măcar, nu era nevoie să fure. Italia este una din ţările care nu are o lege
a brevetelor care să poată proteja noile medicamente, îi povesti -unul dintre
manageri lui Elizabeth. Pentru o I mită de câteva sute de mii de lire, oricine poate
cumpăra formulele şi le poate apoi arunca pe piaţă sub alt nume. Noi cheltuim
milioane de dolari în cercetare - iar ei obţin toate profiturile.
- Doar în Italia? întrebă Elizabeth.
- în Italia şi în Spania e cel mai rău. în Franţa şi Germania nu e chiar atât de
groaznic. Anglia şi America sunt cele mai corecte.
Elizabeth privi în jur, la toţi aceşti bărbaţi indignaţi şi se întrebă dacă unii dintre ei
nu sunt implicaţi în furturile de la „Roffe şi Fiii".
Lui Elizabeth i se părea că îşi petrece majoritatea timpului în avioane. îşi ţinea
paşaportul în sertarul de sus al mesei de birou. Cel puţin o dată pe săptămână primea
un telefon disperat din Cairo, Guatemala sau Tokyo şi în câteva ore se trezea într-un
avion împreună cu câţiva şefi de departamente chemaţi să rezolve o problemă
urgentă.
Elizabeth se întâlnea cu managerii şi familiile lor în oraşe ca Bombay sau în
avanposturi îndepărtate cum ar fi Puerto Vallarta şi încetul cu încetul „Roffe şi Fiii"
primi un contur mai clar şi mai concret. Nu mai era doar o mulţime impresionantă de
rapoarte şi statistici. Un raport venit din Guatemala înseamnă Emil Nunoz şi soţia lui
grasă şi fericită şi cei doisprezece copii ai lor; Copenhaga înseamnă Nils Bjorn care
trăia împreună cu mama lui handicapată; Rio de Janeiro înseamnă o seară petrecută
cu Alessandro Duval şi metresa lui extraordinar de frumoasă.