Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Toate acestea sunt vrednice de laudă, dar mi se pare că ne îndepărtăm de miezul
problemei. înţelegcă vi s-a sugerat să vindeţi acţiunile firmei, atunci veţi avea destui
bani ca să ne onoraţi împrumuturile.
Prima lui greşeală, se gândi Elizabeth. înţeleg că vi s-a sugerat.
Sugestia fusese făcută în cadrul unei şedinţe a consiliului de conducere, iar tot ce se
spunea acolo era strict confidenţial. Cineva dintre cei prezenţi vorbise. Cineva care
încercase să facă presiuniasupra ei. Era foarte hotărâtă-să afle cine, dar până atunci
mai trebuia să aştepte.
- Vreau să vă pun o întrebare, spuse Elizabeth. Dacă vi se plătesc împrumuturile,
are importanţă de unde anume vin banii?
Julius Badrutt o studie, mintea lui adulmecând întrebarea, căutând o capcană. în
cele din urmă spuse:
- Nu. Nu, din moment ce ne primim banii. Elizabeth se aplecă în faţă şi spuse cu
toată
convingerea:
- Deci nu contează dacă vă plătim din vânzarea acţiunilor unor străini sau din
propriile noastre resurse. Toţi ştiţi că „Roffe şi Fiii" nu-şi va înceta activitatea. Nu astăzi.
Şi nici mâine. Şi de fapt niciodată. Nu vă cer decât favoarea de a mai aştepta puţin.
Julius Badrutt îşi umezi buzele uscate şi îi spuse:
- Credeţi-mă, domnişoară Roffe, suntem plini de înţelegere. Ne dăm seama Că aţi
trecut printr-o perioadă de mare suferinţă, dar nu putem...
- Trei luni, spuse Elizabeth. Nouăzeci de zile. Timp în care veţi primi dobânda de
penalizare, bineânţeles.
ân sală se făcu linişte. Dar o linişte cu semnificaţii negative. Elizabeth o vedea pe
feţele lor reci, ostile. Se hotărâ să-şi joace ultima carte.
- Nu... nu ştiu dacă este corect din partea mea să - vă deconspir aşa ceva, spuse ea
ezitând în mod voit,
şi vă rog să păstraţi cât mai secrete aceste informaţii. Privi în jur şi văzu că le
captase din nou atenţia.
- „Roffe şi Fiii" este pe punctul de a revoluţiona întreaga industrie farmaceutică,
spuse ea apoi făcu o pauză pentru a mări suspansul. Compania se pregăteşte să
scoată pe piaţă un produs care se va vinde mai bine decât oricare alt medicament de
pe piaţa actuală.
Elizabeth simţi schimbarea din atmosferă. Julius Badrutt muşcă primul din nadă.
- Ce... ce fel... de? Elizabeth clătină din cap.
- îmi pare rău, domnilor. Poate că deja am spus prea multe. Nu pot decât să afirm
că este cea mai mare invenţie din istoria farmaciei. Va cere o expansiune ; formidabilă
a firmei. Va trebui să ne dublăm, poate chiar să ne triplăm instalaţiile. Şi bineânţeles
vom căuta mijloacele pentru o nouă finanţare.
Bancherii se uitau unul la altul, schimbând în tăcere semnale între ei. Liniştea a fost
întreruptă de Herr Badrutt.
- Dacă v-am da o extindere de nouăzeci de zile, în mod logic ne-am aştepta să fim
consideraţi principalii bancheri ai firmei în toate viitoarele tranzacţii.
- Bineânţeles.
Un alt schimb de priviri pline de înţelesuri. Parcă ar fi tobele din junglă,-âşi zise
Elizabeth.