Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
zilele lui Luther era un adevăr prezent — un adevăr de o deosebită importanță pentru<br />
vremea aceea; există însă un adevăr prezent și pentru biserica de astăzi.<br />
Acela care face totul după sfatul voii Sale a găsit cu cale să-i pună pe oameni în diferite<br />
situații și să le încredințeze îndatoriri speciale pentru vremurile în care trăiesc și pentru<br />
condițiile în care se găsesc. Dacă aceștia vor prețui lumina care le-a fost dată, li se va<br />
descoperi o privire mai profundă a adevărului. Dar adevărul nu este astăzi mai dorit de<br />
majoritatea oamenilor de cum a fost dorit de papistașii care s-au împotrivit lui Luther. Există<br />
și azi, ca în veacurile trecute, aceeași dispoziție de a primi teoriile și tradițiile oamenilor în<br />
locul Cuvântului lui Dumnezeu. Aceia care prezintă adevărul pentru vremea aceasta nu<br />
trebuie să se aștepte să fie primiți mai bine decât au fost primiți reformatorii. Marea luptă<br />
dintre adevăr și rătăcire, dintre Hristos și Satana, trebuie să crească în intensitate până la<br />
încheierea istoriei acestei lumi.<br />
Isus le spunea ucenicilor Săi: „Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru<br />
că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște<br />
lumea. Aduceți-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: «Robul nu este mai mare decât<br />
stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul<br />
Meu și pe al vostru îl vor păzi»” (Ioan 15, 19.20). Iar pe de altă parte, Domnul a declarat<br />
lămurit: „Vai de voi, când toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinții lor<br />
cu proorocii mincinoși!” (Luca 6, 26). Spiritul lumii nu este astăzi mai mult în armonie cu<br />
spiritul lui Hristos față de cum era pe vremuri, iar aceia care predică Cuvântul lui Dumnezeu<br />
în curăția lui nu vor fi primiți mai bine astăzi decât atunci. Formele împotrivirii față de<br />
adevăr s-ar putea să se schimbe, vrăjmășia ar putea fi mai puțin manifestată, deoarece este<br />
mai subtilă; dar există totuși aceeași dușmănie care se va manifesta până la sfârșitul<br />
timpului.<br />
88
Change language