Pentru a Termina Cursa_

judecat și condamnat și toate acestea au fost îndeplinite de cel care pretindea că este sfântul
părinte, singura autoritate supremă și infailibilă în biserică sau stat!
În vremea aceasta, când Luther avea atât de mare nevoie de împreuna simțire și sfatul
unui prieten adevărat, providența lui Dumnezeu i-a trimis pe Melanchton la Wittemberg.
Tânăr, modest și cu maniere alese, judecata sănătoasă a lui Melanchton, cunoștințele lui
vaste și o elocvență care câștiga, unite cu cinstea și curăția caracterului său, au câștigat
admirația și respectul general. Strălucirea talentelor sale nu era totuși mai presus de
amabilitatea lui. În scurtă vreme a devenit un ucenic al Evangheliei, și prietenul cel mai de
încredere al lui Luther și susținătorul lui cel mai de valoare; amabilitatea, prevederea și
precizia acestuia slujeau ca o completare la curajul și energia lui Luther. Unirea lor în
lucrare a dat putere Reformei și a fost un izvor de mare încurajare pentru Luther.
Orașul Augsburg fusese stabilit ca loc al cercetării și reformatorul a pornit să străbată
drumul pe jos până acolo. Temeri serioase erau exprimate pentru el. Se trimiteau amenințări
că va fi descoperit și ucis pe cale, iar prietenii l-au rugat să nu se expună. Ei au stăruit de el
să părăsească Wittenbergul pentru o vreme și să-și găsească siguranța în mijlocul acelora
care îl vor ocroti cu bucurie. Dar el nu va părăsi locul în care îl așezase Dumnezeu. El
trebuia să continue a susține adevărul cu credincioșie, în ciuda furtunilor care-l loveau.
Vorbirea lui era: „Sunt ca Ieremia, un om care provoacă luptă și ceartă; dar cu cât cresc
amenințările, cu atât mi se mărește bucuria.... Ei mi-au distrus deja onoarea și bunul nume.
Mai rămâne un singur lucru: trupul meu slăbănogit; să-l ia; îmi vor scurta viața în felul
acesta, cu câteva ceasuri. Dar cât privește sufletul meu, ei nu mi-l pot lua. Acela care dorește
să predice Cuvântul lui Hristos în lume trebuie să se aștepte la moarte în orice clipă” (Idem,
b.4, cap. 4).
Vestea sosirii lui Luther la Augsburg a dat o mare satisfacție legatului papal. Ereticul
turbulent, care atrăsese atenția lumii întregi, părea a fi acum în puterea Romei și legatul se
hotărâse să nu-i scape. Reformatorul nu-și asigurase un bilet de liberă trecere. Prietenii au
stăruit ca el să nu apară înaintea legatului fără așa ceva și și-au luat sarcina să i-l procure de
la împărat. Legatul papal intenționa să-l constrângă pe Luther, dacă era posibil, să retracteze
sau, dacă nu reușea, să-l ducă la Roma pentru a împărtăși soarta lui Huss și a lui Ieronim. De
aceea, prin agenți a încercat să-l facă pe Luther să apară fără bilet de liberă trecere,
încrezându-se în mila lui. Reformatorul a refuzat categoric să facă acest lucru. Până când n-a
primit documentul care-i garanta ocrotirea împăratului, n-a apărut în fața ambasadorului
papal.
În mod diplomatic, romaniștii au hotărât să încerce să-l câștige pe Luther printr-o
aparentă amabilitate. Legatul, în întrevederile cu el manifesta o caldă prietenie; a cerut însă
ca Luther să se supună necondiționat autorității bisericii și să renunțe la toate punctele fără
argumentare sau discuție. El nu apreciase corect caracterul omului cu care avea de a face. În
răspunsul lui, Luther și-a exprimat aprecierea față de biserică, dorința lui după adevăr,
82