Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
dacă nu, atunci cine o poate face să meargă înainte? Nu voia mea, nici a lor, și nici a noastră<br />
să se facă; ci voia Ta, Sfinte Tată, care ești în ceruri.” (Idem, b. 3, cap. 6) Cu toate că Luther<br />
fusese mânat de Duhul lui Dumnezeu să-și înceapă lucrarea, nu urma să o ducă mai departe<br />
fără lupte grele. Reproșurile vrăjmașilor săi, prezentările denaturate ale planurilor sale și<br />
insinuările lor nedrepte și răutăcioase cu privire la caracterul și motivele lui au năvălit peste<br />
el ca un șuvoi copleșitor; și n-au rămas fără efect. El avusese încredere că fruntașii<br />
poporului, atât din biserică, cât și din școli, se vor uni bucuroși cu el în eforturi pentru<br />
reformă. Cuvintele de încurajare din partea celor din poziții înalte îl inspiraseră cu bucurie și<br />
nădejde. El văzuse deja în mod vizionar o zi mai strălucitoare pentru biserică apărând la<br />
orizont. Dar încurajarea se schimbase în reproș și condamnare. Mulți demnitari, atât ai<br />
statului, cât și ai bisericii, erau lămuriți cu privire la adevărul acestor teze; dar au văzut<br />
îndată că primirea acestor adevăruri va fi însoțită de schimbări mari. A-i lumina și a-i<br />
reforma pe oameni însemna în realitate subminarea autorității Romei, a opri mii de șuvoaie<br />
care acum curgeau în tezaurul ei, și în felul acesta reducerea extravaganței și luxului<br />
conducătorilor papali. Mai mult decât atât, a-i învăța pe oameni să gândească și să acționeze<br />
ca ființe responsabile, privind numai la Hristos pentru mântuire, ar fi însemnat prăbușirea<br />
scaunului pontifical și în cele din urmă distrugerea autorității lor. <strong>Pentru</strong> motivul acesta ei au<br />
refuzat cunoașterea oferită de Dumnezeu și s-au așezat împotriva lui Hristos și a adevărului<br />
prin împotrivire față de omul pe care El îl trimisese să-i lumineze.<br />
Luther se cutremura atunci când privea la sine — un singur om împotriva celor mai<br />
puternice forțe ale lumii. Uneori se îndoia dacă fusese cu adevărat condus de Dumnezeu<br />
pentru a se ridica împotriva autorității bisericii. „Cine am fost eu, scria el, să mă împotrivesc<br />
maiestății papei înaintea căruia ... regii pământului și toată lumea tremură?... Nimeni nu știe<br />
ce a suferit inima mea în acești doi ani de început și în ce mâhnire, pot spune, în ce<br />
descurajare m-am afundat” (Idem, b.3, cap.6). Dar n-a fost lăsat să fie doborât de<br />
descurajare. Atunci când sprijinul omenesc slăbea, privea numai la Dumnezeu și înțelegea<br />
că poate fi călăuzit în siguranță desăvârșită de acel braț atotputernic.<br />
Luther scria către un prieten al Reformei: „Nu putem ajunge la înțelegerea Scripturilor<br />
doar prin studiu sau prin inteligență. Prima datorie este să începi cu rugăciune. Roagă pe<br />
Dumnezeu să-ți acorde marele Său har, înțelegerea adevărată a Cuvântului Său. Nu există<br />
alt interpret al Cuvântului lui Dumnezeu decât Autorul acestui Cuvânt, așa cum El Însuși a<br />
spus: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu». Nu nădăjdui nimic prin străduințele tale, prin<br />
înțelegerea ta; încrede-te numai în Dumnezeu și în influența Duhului Său. Crede aceasta pe<br />
temeiul cuvântului unui om care a făcut experiență.” (Idem, b.3, cap.7). Iată o lecție de o<br />
importanță vitală pentru aceia care simt că Dumnezeu i-a chemat să prezinte altora<br />
adevărurile solemne pentru timpul acesta. Aceste adevăruri vor trezi vrăjmășia lui Satana și<br />
a oamenilor cărora le plac poveștile pe care el le-a inventat. În lupta cu puterile răului, este<br />
nevoie de ceva mai mult decât puterea intelectuală și înțelepciunea omenească.<br />
80
Change language