07.07.2024 Views

Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Capitolul 7 — O Revoluție Începe<br />

Cel mai remarcabil, — dintre cei chemați să conducă biserica din întunericul papalității<br />

în lumina unei credințe mai pure, a fost Martin Luther. Zelos, înflăcărat și devotat,<br />

necunoscând altă temere afară de temerea de Dumnezeu și nerecunoscând nici o altă temelie<br />

pentru credința religioasă afară de Sfânta Scriptură, Luther era omul timpului său; prin el<br />

Dumnezeu a împlinit o mare lucrare pentru reformarea bisericii și iluminarea lumii.<br />

Asemenea primilor vestitori ai Evangheliei, Luther s-a ridicat din rândurile celor săraci.<br />

Primii lui ani au fost petrecuți într-un cămin umil de țărani germani. Prin truda zilnică de<br />

miner, tatăl său a câștigat mijloacele necesare pentru educația sa. Intenționa să-l facă jurist;<br />

dar Dumnezeu avea ca scop să-l facă ziditor în marele templu care se înălța încet peste<br />

veacuri. Asprimea, lipsurile și o disciplină severă au fost școala în care Înțelepciunea<br />

Infinită l-a pregătit pe Luther pentru misiunea importantă a vieții lui.<br />

Tatăl lui Luther era un bărbat cu o inteligență puternică și activă și cu o mare forță în<br />

caracter, cinstit, hotărât și deschis. Era devotat convingerilor sale față de datorie, oricare ar<br />

fi fost consecințele. Bunul lui simț sănătos l-a făcut să privească sistemul monastic cu<br />

neîncredere. A fost foarte nemulțumit atunci când Luther, fără consimțământul său, a intrat<br />

într-o mănăstire, și a trebuit să treacă doi ani ca tatăl să se împace cu fiul, și chiar și atunci<br />

convingerile i-au rămas aceleași.<br />

Părinții lui Luther manifestau mare grijă pentru educarea și instruirea copiilor. Ei se<br />

străduiau să-i instruiască în cunoașterea lui Dumnezeu și în practicarea virtuților creștine.<br />

Rugăciunile tatălui se înălțau adesea către ceruri în auzul fiului său, ca acest copil să-și<br />

amintească de numele Domnului și într-o zi să ajute la înaintarea adevărului Său. Orice<br />

posibilitate de cultură intelectuală sau morală, de care viața lor de trudă le îngăduia să se<br />

bucure, era imediat folosită de acești părinți. Eforturile lor erau sincere și stăruitoare pentru<br />

a-și pregăti copiii pentru o viață evlavioasă și folositoare. Cu hotărârea lor și cu puterea<br />

caracterului lor, uneori exercitau o severitate prea mare; dar viitorul reformator, deși era<br />

conștient că în unele privințe greșeau, găsea totuși că disciplina lor trebuia mai degrabă<br />

aprobată decât condamnată.<br />

La școala în care a fost trimis, la o vârstă destul de fragedă, Luther a fost tratat cu<br />

asprime și chiar cu violență. Atât de mare era sărăcia părinților săi, încât pentru a merge de<br />

acasă la școală într-un oraș, a fost obligat, pentru un timp, să-și câștige pâinea cântând din<br />

poartă în poartă și deseori suferea de foame. Ideile întunecate și superstițioase cu privire la<br />

religia care era atunci în circulație îl umpleau de teamă. Se culca seara cu o inimă amărâtă,<br />

privind cutremurat la un viitor întunecat, și trăia într-o groază continuă la gândul că<br />

Dumnezeu ar fi un judecător aspru, necruțător, un tiran crud și nu un Tată ceresc plin de<br />

bunătate. Cu toate că dezamăgirile erau mari și multe, Luther înainta hotărât spre ținta înaltă<br />

a desăvârșirii intelectuale și morale, care-l atrăgea. El înseta după cunoștință, iar caracterul<br />

73

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!