Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Într-o scrisoare adresată prietenilor din Praga, spunea: „Frații mei ... plec cu un bilet de<br />
liberă trecere de la rege pentru a mă întâlni cu numeroșii mei vrăjmași de moarte ... mă<br />
încred însă în Atotputernicul Dumnezeu, în Mântuitorul meu; cred că El va asculta<br />
rugăciunile voastre fierbinți, că va pune în gura mea înțelepciunea și prevederea Sa, pentru<br />
ca să le pot sta înainte; și că îmi va da Duhul Său cel Sfânt pentru a mă întări în adevărul<br />
Său, așa ca să pot face față cu mult curaj ispitelor, închisorii și, dacă va fi necesar, unei<br />
morți crude. Isus Hristos a suferit pentru cei iubiți ai Lui; și pentru aceea să ne mirăm că nea<br />
fost lăsat exemplul Său ca să suferim și noi cu răbdare toate lucrurile pentru mântuirea<br />
noastră? El este Dumnezeu, iar noi suntem creaturile Sale; El este Domnul, iar noi suntem<br />
slujitorii Săi. El este Stăpânul lumii, iar noi suntem muritori vrednici de dispreț — și cu<br />
toate acestea El a suferit! De ce atunci să nu suferim și noi, îndeosebi atunci când suferința<br />
este pentru curățirea noastră? De aceea, dragii mei, dacă moartea mea ar putea contribui la<br />
slava Sa, rugați-vă ca ea să vină cât mai repede și pe mine să mă facă în stare să suport toate<br />
nenorocirile cu statornicie. Dar dacă este mai bine să mă reîntorc între voi, să ne rugăm<br />
Domnului să mă întorc fără pată — adică să nu retrag nici o literă din adevărul Evangheliei,<br />
pentru a lăsa fraților un exemplu desăvârșit de urmat. S-ar putea deci să nu-mi mai vedeți<br />
fața la Praga; dar dacă voia lui Dumnezeu cel Atotputernic va binevoi să mă redea vouă,<br />
atunci să mergem înainte cu o inimă mai hotărâtă în cunoașterea și în dragostea Legii Sale”<br />
(Bonnechose, vol. 1, p. 147.148).<br />
Într-o altă scrisoare, către un preot care devenise ucenicul Evangheliei, Huss vorbea cu<br />
adâncă smerenie despre greșelile lui, acuzându-se „de a fi simțit plăcere în purtarea hainelor<br />
bogate și de a fi risipit ceasuri în ocupații ușuratice”. Apoi adăuga aceste sfaturi mișcătoare:<br />
„Slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor să ocupe mintea ta și nu posedarea de bunuri și<br />
averi. Ferește-te să-ți împodobești casa mai mult decât sufletul; și, mai presus de toate,<br />
acordă toată atenția «clădirii» spirituale. Fii evlavios și smerit cu cei săraci și nu-ți folosi<br />
averea în petreceri. Dacă nu ai să-ți îmbunătățești viața și să te înfrânezi de la exagerări, mă<br />
tem că vei fi aspru pedepsit, așa cum sunt și eu ... tu cunoști învățătura mea, căci ai primit<br />
îndemnurile mele din copilăria ta; de aceea nu este de folos să-ți scriu mai mult. Dar te<br />
conjur, prin mila Domnului nostru, să nu mă imiți în nici una din deșertăciunile în care m-ai<br />
văzut căzând”. Pe plicul scrisorii a adăugat: „Te conjur, prietenul meu, să nu rupi acest<br />
sigiliu până când nu vei avea certitudinea că sunt mort” (Idem, vol. 1, p. 148, 149).<br />
În timpul călătoriei, Huss vedea pretutindeni semne ale răspândirii învățăturilor sale și<br />
ale bunăvoinței cu care era privită cauza lui. Oamenii se îmbulzeau să-l întâlnească, iar în<br />
câteva orașe magistrații l-au însoțit pe străzile lor. La sosirea în Constanța, lui Huss i s-a dat<br />
deplină libertate. Și biletului de liberă trecere al împăratului i s-a adăugat o asigurare<br />
personală de ocrotire din partea papei. Dar, violând toate aceste declarații solemne repetate,<br />
reformatorul a fost arestat în scurtă vreme din ordinul papei și al cardinalilor și aruncat întro<br />
temniță dezgustătoare. Mai târziu a fost transferat într-un castel întărit, dincolo de Rin și<br />
ținut acolo ca prizonier. Papa n-a folosit mult din această trădare, deoarece în scurtă vreme<br />
63
Change language