Pentru a Termina Cursa_

inecuvântările spirituale pe care ea pretindea că le revarsă. Cu ocazia unui jubileu, a mers
la spovedanie, a plătit cei din urmă bănuți din punga săracă și s-a unit cu ceilalți credincioși
în procesiunile religioase, pentru a se putea împărtăși din iertarea făgăduită. După
terminarea cursurilor colegiului, a intrat în preoție și, devenind în scurtă vreme cunoscut, a
fost chemat la curtea regelui. A fost numit profesor, iar mai târziu rector al universității în
care se instruise. Doar în câțiva ani, umilul student bursier a devenit mândria țării, iar
numele lui era cunoscut în Europa întreagă.
Dar Huss și-a început lucrarea de reformă în alt domeniu. La câțiva ani după ce a primit
ordinele preoțești a fost numit predicator la capela Betleem. Fondatorul acestei capele
susținuse ca un lucru de mare importanță predicarea Scripturilor în limba poporului. În ciuda
împotrivirii Romei față de practica aceasta, ea nu fusese cu totul întreruptă în Boemia. Dar
era totuși o mare necunoștință în ce privește Biblia, și ca urmare, în mijlocul poporului de
toate categoriile abundau cele mai rele vicii. Huss a denunțat aceste vicii fără cruțare, făcând
apel la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a da tărie principiilor adevărului și curăției pe care el
le susținea.
Un cetățean din Praga, pe nume Ieronim, care mai târziu a devenit foarte apropiat de
Huss, întorcându-se din Anglia, a adus cu el scrierile lui Wycliffe. Regina Angliei, care
fusese convertită la învățăturile lui Wycliffe, era o prințesă originară din Boemia și prin
influența ei, lucrările reformatorilor erau larg răspândite în patria ei de origine. Huss a citit
aceste lucrări cu interes; el îl socotea pe autorul lor a fi un creștin sincer și era înclinat să
privească favorabil reformele pe care acesta le susținea. Fără să-și dea seama, Huss intrase
deja pe calea care avea să-l ducă departe de Roma.
Cam în același timp au sosit la Praga doi străini din Anglia, oameni de cultură, care
primiseră lumina și veniseră să o răspândească în această țară îndepărtată. Dacă ar fi început
cu un atac deschis împotriva supremației papei, ar fi fost repede aduși la tăcere de către
autorități; dar, nevoind să renunțe la planul lor, au folosit alte mijloace. Fiind totodată
pictori și predicatori, și-au folosit talentul. Într-un loc deschis publicului, au expus două
picturi. Una reprezenta intrarea lui Isus în Ierusalim, „blând și călare pe un asin” (Matei 21,
5), urmat fiind de ucenici îmbrăcați în veșminte prăfuite de călătorie și cu picioarele goale.
Tabloul al doilea reprezenta o procesiune pontificală, papa fiind înveșmântat în hainele lui
bogate, purtând întreita sa coroană, călare pe un cal strălucitor împodobit, precedat de
trompetiști și urmat de cardinali și prelați în veșminte strălucitoare.
Aceasta a fost o predică ce a atras atenția tuturor claselor de oameni. Mulțimile veneau
să privească picturile. Nu era unul care să nu priceapă morala și mulți au fost profund
impresionați de contrastul dintre blândețea și umilința lui Hristos Domnul și mândria și
aroganța papei, pretinsul Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare în Praga, iar cei doi
străini, după o scurtă vreme, au socotit necesar, pentru siguranța lor, să plece. Dar lecția pe
care ei o oferiseră n-a fost uitată. Tablourile au făcut o impresie profundă și asupra minții lui
59