Pentru a Termina Cursa_

îndestulătoare de credință și practică. El fusese instruit să privească biserica Romei ca fiind
autoritatea divină, infailibilă, și să primească cu respect neîndoielnic învățăturile și
obiceiurile stabilite timp de o mie de ani; dar s-a îndepărtat de toate acestea pentru a asculta
de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Aceasta era autoritatea pe care el îndemna poporul să o
recunoască. În locul bisericii care vorbea prin papa, el declara că singura autoritate reală este
glasul lui Dumnezeu care vorbește prin Cuvântul Său. El învăța nu numai că Biblia este o
descoperire desăvârșită a voinței lui Dumnezeu, dar și că Duhul Sfânt este singurul interpret
și că orice om trebuie să învețe, prin studiul învățăturilor ei, datoria față de sine. În felul
acesta el întorcea mințile oamenilor de la papa și de la biserica Romei, la Cuvântul lui
Dumnezeu.
Wycliffe a fost unul dintre cei mai mari reformatori. În orizontul minții sale, în claritatea
cugetării, în hotărârea de a păstra adevărul și în îndrăzneala de a-l apăra, a fost egalat de
puțini dintre aceia care au venit după el. Curăția vieții, stăruința neobosită în studiu și în
muncă, integritatea incoruptibilă, iubirea și credincioșia creștină în lucrarea lui, toate acestea
l-au caracterizat pe primul dintre reformatori. Și aceasta în ciuda întunericului intelectual și
a stricăciunii morale a veacului din care s-a ridicat.
Caracterul lui Wycliffe este o mărturie a puterii transformatoare și educative a Sfintelor
Scripturi. Biblia l-a făcut ceea ce era. Străduința de a înțelege marile adevăruri ale revelației
dă prospețime și vigoare tuturor capacităților. Ea lărgește mintea, ascute înțelegerea și
maturizează judecata. Studiul Bibliei va înnobila orice gând, sentiment și aspirație, așa cum
nici un alt studiu nu o poate face. Ea dă stabilitate în scop, răbdare, curaj și tărie; ea înalță
caracterul și sfințește sufletul. Un studiu perseverent și cu evlavie al Scripturilor, care aduce
mintea cercetătorului în legătură directă cu Inteligența Infinită, va da lumii oameni cu un
intelect mai puternic și mai activ, precum și cu principii mai nobile decât s-au produs
vreodată datorită educației alese pe care o poate oferi înțelepciunea omenească.
„Descoperirea cuvintelor Tale”, spune psalmistul, „dă lumină; dă pricepere.” (Psalmii 119,
130)
Învățăturile care fuseseră predicate de Wycliffe au continuat o vreme să se răspândească;
urmașii lui, cunoscuți sub numele de lolarzi și wyclifiți, n-au străbătut numai Anglia, ci s-au
împrăștiat și în alte țări, ducând cu ei cunoștința Evangheliei. Acum, când conducătorul lor
îi părăsise, predicatorii lucrau cu o râvnă și mai mare decât înainte, iar mulțimile se grăbeau
să asculte învățăturile lor. Unii dintre nobili și chiar soția regelui se găseau printre convertiți.
În multe locuri s-a văzut o reformă în obiceiurile oamenilor, iar simbolurile romanismului
idolatru erau îndepărtate din biserici. Dar în curând furtuna nemiloasă a persecuției izbucni
peste cei care îndrăzniseră să primească Biblia drept călăuză. Monarhii englezi, grijulii să-și
întărească puterea asigurându-și sprijinul Romei, n-au ezitat să-i sacrifice pe reformatori.
Astfel că, pentru prima dată în istoria Angliei, s-a hotărât ca rugul să fie folosit împotriva
ucenicilor Evangheliei. Moartea de martir avea loc una după alta. Apărătorii adevărului,
proscriși și chinuiți, nu puteau să-și facă auzite strigătele decât în urechile Domnului Sabaot.
56