Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
către izvorul adevărului care era închis pentru clasele neinstruite. Pe această cale se<br />
pregătise lucrarea viitoare a lui Wycliffe ca reformator. Bărbați de cultură studiaseră<br />
Cuvântul lui Dumnezeu și găsiseră adevărul mare cu privire la harul Său fără plată<br />
descoperit în el. În învățăturile lor, ei răspândiseră cunoștința despre acest adevăr și<br />
conduseseră și pe alții să se îndrepte spre descoperirile sfinte.<br />
Când atenția lui Wycliffe a fost îndreptată către Scripturi, el s-a avântat în cercetarea lor<br />
cu aceeași sârguință care-l făcuse în stare să stăpânească învățătura în școli. Până atunci el<br />
simțise o mare lipsă, pe care nici studiile scolastice, nici învățătura bisericii nu o putuseră<br />
împlini. În Cuvântul lui Dumnezeu a găsit ceea ce mai înainte căutase în zadar. Aici a văzut<br />
planul de mântuire descoperit și pe Hristos împuternicit ca singurul Apărător în favoarea<br />
omului. S-a predat în slujba lui Hristos și s-a hotărât să vestească adevărurile pe care le<br />
descoperise.<br />
Asemenea reformatorilor de mai târziu, Wycliffe n-a prevăzut de la începutul lucrării lui<br />
unde va ajunge. El nu s-a așezat cu premeditare în opoziție cu Roma. Dar devotamentul lui<br />
față de adevăr nu putea decât să-l aducă în conflict cu minciuna. Cu cât vedea mai clar<br />
rătăcirile papalității, cu atât mai stăruitor prezenta învățătura Bibliei. El a văzut că Roma<br />
părăsise Cuvântul lui Dumnezeu în schimbul tradiției omenești; el acuza neînfricat<br />
preoțimea de a fi înlăturat Scripturile și cerea ca Biblia să fie redată poporului, iar<br />
autoritatea ei să fie din nou restabilită în biserică. Era un învățător priceput și stăruitor și un<br />
predicator elocvent, iar viața lui zilnică era o demonstrare a adevărurilor pe care le predica.<br />
Cunoștințele lui din Scripturi, puterea raționamentului său, curăția vieții împreună cu<br />
integritatea și curajul lui neînfricat i-au câștigat o încredere și un respect unanim. Mulți<br />
oameni nu mai erau mulțumiți cu credința lor de mai înainte, vedeau nelegiuirea care<br />
abunda în biserica romană și saluta cu o bucurie neascunsă adevărurile scoase la iveală de<br />
Wycliffe; dar conducătorii papali s-au umplut de mânie când și-au dat seama că acest<br />
reformator câștiga o influență mai mare decât a lor.<br />
Wycliffe era un descoperitor ager al rătăcirii și demasca neînfricat abuzurile încurajate<br />
de autoritatea Romei. În timp ce era capelan al regelui, a luat o atitudine îndrăzneață<br />
împotriva plătirii tributului cerut de papa de la monarhul englez și a arătat că pretenția<br />
papală la autoritate peste conducătorii pământești era în contradicție atât cu rațiunea, cât și<br />
cu revelația. Pretențiile papei provocaseră mare nemulțumire, iar învățăturile lui Wycliffe<br />
exercitau o influență asupra oamenilor învățați ai națiunii. Regele și nobilii s-au unit în<br />
respingerea pretenției pontifului la autoritatea pământească și au refuzat plata tributului. În<br />
felul acesta s-a iscat o adevărată furtună împotriva supremației papale în Anglia.<br />
Un alt rău împotriva căruia reformatorul a purtat un război lung și hotărât a fost<br />
instituirea ordinului călugărilor cerșetori. Mulți dintre acești călugări erau în Anglia și<br />
aruncau ocară peste măreția și prosperitatea națiunii. Hărnicia, educația, morala, toate<br />
acestea resimțeau influența lor distrugătoare. Viața de lenevie și cerșetorie a călugărilor era<br />
48
Change language