Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Capitolul 5 — Campion al Adevărului<br />
Înainte de Reformă au fost vremuri când existau doar foarte puține copii ale Bibliei, însă<br />
Dumnezeu n-a îngăduit ca sfântul Său Cuvânt să fie distrus de tot. Adevărurile Lui nu aveau<br />
să rămână ascunse pentru totdeauna. El putea tot atât de ușor să desferece cuvintele vieții, pe<br />
cât de ușor deschidea ușile închisorilor și desfereca porțile de fier pentru a-i elibera pe<br />
slujitorii Săi. În diferite țări din Europa, bărbați au fost mânați de Duhul lui Dumnezeu să<br />
caute adevărul ca pe o comoară ascunsă. Călăuziți în mod providențial către Sfintele<br />
Scripturi, au studiat paginile ei sfinte cu un deosebit interes. Ei erau dispuși să primească<br />
lumina oricât i-ar fi costat acest lucru. Deși nu vedeau toate lucrurile lămurit, au fost totuși<br />
în stare să înțeleagă multe adevăruri care stătuseră multă vreme îngropate. Ca soli trimiși de<br />
Cer, ei mergeau rupând lanțul rătăcirii și al superstiției, chemându-i pe aceia care fuseseră<br />
robiți atât de multă vreme să se ridice și să-și ceară libertatea.<br />
Cu excepția valdenzilor, Cuvântul lui Dumnezeu fusese timp de veacuri zăvorât în limbi<br />
cunoscute numai de către cei învățați: dar venise timpul ca Scriptura să fie tradusă și dată<br />
oamenilor din diferite țări în limba lor maternă. Lumea trecuse de miezul nopții ei. Ceasurile<br />
de întuneric se consumau și în multe țări au apărut semne ale zorilor ce se apropiau. În<br />
secolul al XIV-lea, s-a ridicat în Anglia „luceafărul Reformei”, John Wycliffe, care a fost<br />
vestitorul Reformei nu numai pentru Anglia, ci și pentru toată creștinătatea. Marele protest<br />
împotriva Romei, pe care i s-a îngăduit să-l rostească, niciodată nu mai putea fi adus la<br />
tăcere. Protestul a deschis lupta care urma să aibă ca urmare emanciparea oamenilor, a<br />
bisericilor și a popoarelor.<br />
Wycliffe primise o educație cu vederi largi și pentru el temerea de Dumnezeu era<br />
începutul înțelepciunii. Era cunoscut în colegiu pentru evlavia lui arzătoare, pentru talentele<br />
lui remarcabile, precum și pentru erudiția lui temeinică. În setea lui de cunoștințe, căuta să<br />
cunoască toate disciplinele de învățătură. Era educat în filozofie scolastică, în canoanele<br />
bisericii și în legea civilă, îndeosebi aceea a țării lui. În lucrările lui de după aceea s-a văzut<br />
valoarea acestei instruiri timpurii. O cunoaștere temeinică a filozofiei speculative din<br />
vremea lui l-a ajutat să-i demaște erorile; și prin studiul legilor ecleziastice și naționale, s-a<br />
pregătit să se angajeze în marea luptă pentru libertate civilă și religioasă. În timp ce putea<br />
mânui armele Cuvântului lui Dumnezeu, el își însușise disciplina intelectuală din școli și<br />
cunoștea metodele scolasticilor. Puterea geniului împreună cu temeinicia și întinderea<br />
cunoștințelor sale impuneau respectul atât al prietenilor, cât și al dușmanilor. Adepții lui<br />
vedeau cu satisfacție cum conducătorul lor stătea în fruntea oamenilor învățați ai națiunii;<br />
iar dușmanii se fereau să intre în luptă împotriva Reformei, pentru a nu-și descoperi<br />
neștiința sau slăbiciunea în fața susținătorului ei.<br />
Pe când era încă în colegiu, Wycliffe s-a avântat în studiul Scripturii. În timpurile acelea,<br />
când Biblia exista numai în limbile vechi, cei învățați puteau să-și găsească ușor drumul<br />
47
Change language