Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Când Roma a fost hotărâtă să extermine secta cea urâtă, papa a emis o bulă, prin care-i<br />
condamna ca eretici, și i-a dat la moarte . Nu erau acuzați ca leneși, necinstiți sau tulburători<br />
ai ordinii; ci se declara că aveau o aparență de evlavie și sfințenie care amăgea „oile turmei<br />
adevărate”. De aceea papa a poruncit ca „acea sectă răutăcioasă și nesuferită să fie strivită ca<br />
șerpii veninoși dacă refuză să se lepede” (Wylie, b.16, cap.1). Se aștepta acest potentat<br />
înfumurat să se întâlnească iarăși cu aceste cuvinte? Știa el că erau înregistrate în cărțile<br />
cerului pentru a fi confruntat cu ele la judecată? „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri<br />
unuia din cei mai neînsemnați frați ai Mei”, a spus Isus, „Mie Mi le-ați făcut.” (Matei 25,<br />
40)<br />
Această bulă îi chema pe toți membrii bisericii să se unească într-o cruciadă împotriva<br />
ereticilor. Ca o încurajare pentru a se angaja în această lucrare crudă, ea „scutea de toate<br />
pedepsele și penalizările ecleziastice generale și personale; ea îi elibera pe toți aceia care se<br />
uneau în cruciadă de toate jurămintele pe care le-ar fi făcut; ea legaliza titlul lor asupra<br />
oricărei proprietăți pe care ar fi dobândit-o ilegal; și făgăduia iertarea tuturor păcatelor lor<br />
pentru aceia care ar fi omorât vreun eretic. Această bulă anula toate contractele făcute în<br />
favoarea valdenzilor, poruncea tuturor slujitorilor lor să-i părăsească și interzicea tuturor să<br />
le dea vreun ajutor de orice fel ar fi fost și împuternicea pe toți să le ia în stăpânire<br />
proprietățile”. (Wylie, b.16, cap.1). Acest document descoperă cu claritate spiritul care lucra<br />
în spatele scenei. În acesta se aude răcnetul balaurului, și nu glasul lui Hristos.<br />
Conducătorii papali n-au vrut să modeleze caracterul lor după marele standard al Legii<br />
lui Dumnezeu, ci și-au ridicat un standard care să li se potrivească și s-au hotărât să-i oblige<br />
pe toți să se conformeze lui pentru că așa voia Roma. Au avut loc cele mai îngrozitoare<br />
tragedii. Preoții și papii corupți și hulitori făceau lucrarea pe care le-o încredințase Satana.<br />
Mila nu avea loc în firea lor. Același spirit care Îl răstignise pe Hristos și îi ucisese pe<br />
apostoli, același care îl provocase pe Nero cel setos de sânge împotriva celor credincioși din<br />
zilele sale era la lucru pentru a curăța pământul de aceia care erau iubiți de Dumnezeu.<br />
Persecuțiile care au bântuit timp de multe veacuri peste acest popor temător de<br />
Dumnezeu au fost suportate de aceștia cu o răbdare și cu o hotărâre care L-au onorat pe<br />
Răscumpărătorul lor. În ciuda cruciadelor pornite împotriva lor și a măcelului sălbatic la<br />
care au fost supuși, ei au continuat să-și trimită misionarii pentru a împrăștia adevărul<br />
prețios. Erau vânați și omorâți; dar sângele lor uda sămânța semănată, care nu înceta să<br />
aducă roade. În felul acesta, valdenzii au depus mărturie pentru Dumnezeu cu multe veacuri<br />
înainte de nașterea lui Luther. Împrăștiați prin multe țări, ei au semănat semințele Reformei<br />
care a început în vremea lui Wycliffe, a crescut și s-a adâncit în zilele lui Luther și trebuie să<br />
fie dusă mai departe până la încheierea timpului de către aceia care sunt gata să sufere toate<br />
lucrurile pentru „Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Isus Hristos”. (Apocalipsa 1,<br />
9)<br />
45
Change language