Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ei fuseseră aduse la îndeplinire cu respect, sărbătorile ei fuseseră păzite peste tot. Clerul ei<br />
era onorat și susținut cu dărnicie. Niciodată până atunci biserica romană nu ajunsese la o<br />
demnitate, măreție sau putere mai mare.<br />
Dar „miezul zilei papalității a fost miezul nopții lumii” (J.A.Wylie, The History of<br />
Protestantism, b.1, cap.4). Sfintele Scripturi erau aproape necunoscute nu numai de către<br />
popor, ci și de către preoți. Ca și fariseii din vechime, conducătorii papali urau lumina care<br />
le descoperea păcatele. Legea lui Dumnezeu, măsura neprihănirii, fiind îndepărtată, ei<br />
exercitau puterea fără măsură și practicau viciul fără frâu. Înșelătoria, avariția și desfrâul<br />
abundau. Oamenii nu se dădeau înapoi de la nici o crimă prin care puteau să câștige avere<br />
sau poziție. Palatele papilor și ale prelaților erau scenele celor mai sălbatice dezmățuri. Unii<br />
dintre pontifii care domneau erau vinovați de crime atât de revoltătoare, încât conducătorii<br />
pământești au încercat să-i detroneze pe acești demnitari ai bisericii, ca fiind monștri prea<br />
josnici pentru a mai putea fi îngăduiți. Timp de veacuri, Europa n-a făcut nici un progres în<br />
literatură, arte sau civilizație. O paralizie morală și intelectuală căzuse peste creștinătate.<br />
Starea lumii sub puterea romană prezenta o împlinire teribilă și izbitoare a cuvintelor<br />
profetului Osea: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință. Fiindcă ai lepădat cunoștința, și<br />
Eu te voi lepăda.... Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi!”<br />
„...Nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoștință de Dumnezeu în țară. Fiecare jură<br />
strâmb și minte, ucide, fură și preacurvește; năpăstuiește și face omoruri după omoruri”<br />
(Osea 4, 6.1.2).<br />
Acestea au fost rezultatele îndepărtării Cuvântului lui Dumnezeu.<br />
34
Change language