Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Domnul, care a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a<br />
întocmit ca să fie locuit” (Isaia 45, 18). Scopul de la început al lui Dumnezeu în crearea<br />
pământului este împlinit când este făcut locuință veșnică pentru cei mântuiți. „Cei<br />
neprihăniți vor stăpâni țara, și vor locui în ea pe vecie” (Psalmii 37, 29).<br />
Teama de a nu face moștenirea viitoare să pară prea materială i-a făcut pe mulți să<br />
spiritualizeze chiar acele adevăruri care ne conduc să o privim ca fiind căminul nostru. Isus<br />
i-a asigurat pe ucenicii Săi că S-a dus să le pregătească locașuri în casa Tatălui. Aceia care<br />
primesc învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi în totală necunoștință cu privire la<br />
căminul ceresc. Și, cu toate acestea, „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a<br />
auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu<br />
pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2, 9). Limbajul omenesc nu este în stare să descrie<br />
răsplata celor neprihăniți. Va fi cunoscută numai de aceia care o vor vedea. Nici o minte<br />
mărginită nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu.<br />
În Biblie, moștenirea celor mântuiți este numită „o patrie” (Evrei 11, 14-16). Acolo,<br />
păstorul ceresc Își conduce turma la izvoare de apă vie. Pomul vieții își dă roadele în fiecare<br />
lună, iar frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor. Acolo sunt izvoare care curg<br />
continuu, limpezi precum cristalul, și, pe malul lor, pomi unduind își aruncă umbrele pe<br />
cărările pregătite pentru răscumpărații Domnului. Acolo câmpiile întinse se continuă cu<br />
coline pline de frumusețe, iar munții lui Dumnezeu își înalță crestele înalte. Pe acele câmpii<br />
pașnice, lângă izvoarele pline de viață, poporul lui Dumnezeu, multă vreme peregrin și<br />
rătăcitor, va găsi un cămin.<br />
„Poporul Meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” „Nu<br />
se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci<br />
vei numi zidurile tale «Mântuire» și porțile tale «Laudă». Vor zidi case și le vor locui; vor<br />
sădi vii și le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii,<br />
pentru ca altul să le mănânce rodul, și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor” (Isaia<br />
32, 18; 60, 18; 65, 21-22). „Pustia și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, și<br />
va înflori ca trandafirul.” „În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va<br />
crește mirtul.”<br />
„Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; și<br />
le va mâna un copilaș. Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel<br />
sfânt”, zice Domnul (Isaia 35, 1; 55, 13; 11, 6.9). Durerea nu poate să existe în atmosfera<br />
cerului. Nu vor mai fi lacrimi, nici convoaie funebre, nici urme de plâns. „Și moartea nu va<br />
mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”<br />
„Nici un locuitor nu zice: «Sunt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor<br />
lui” (Apocalipsa 21, 4; Isaia 33, 24).<br />
Acolo este Noul Ierusalim, metropola slăvită a noului pământ, „o cunună strălucitoare în<br />
mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău”. „Lumina ei era ca o<br />
437
Change language